daca ...

Daca maine este ziua judecăţii si eu sunt pe linia frontului iar Domnul ma va intreba pe mine ce am facut cu viata mea.............
... Eu voi spune ..am petrecut-o cu tine...

PT TINE....

Probabil esti printre putinele persoane care intr-adevar isi merita locul aici. Si mai stiu ca esti printre minunile existentei mele care a incercat mereu sa-mi inchida ranile cu unicul pansament sigur: ZAMBETUL.
Tu imi colorezi zilele negre, tu aduci chipului meu zambetele de mult pierdute.
Te numesc doar atat : Resuscitarea sufletului meu
Pentru asta nu exista multumire sau rasplata.

Ramai ceea ce esti si nu ma lasa nicicand

Sufletu-mi zambeste a fericire...

Ma scurg incet intr-o liniste pe care o asteptam de ceva timp . Sufletul meu respira usurat pentru ca a primit acel ceva ce m-a facut sa cred ca existenta mea are un scop. Existenta ta in viata mea, m-a facut sa cred ca pot fi si intr-o culoare vie , nu doar intr-un doliu nesfarsit al clipelor dureroase. Zambete fericite, clipe linistite si-un noian de dorinte ce-si asteapta implinirea. Te-as putea descrie in sute si mii de forme, dar as dezlusii prea mult din misterul vietii mele.

Raman cu gandul la tine si ascult..

Intelege-mi tacerea ca sa-mi poti intelege cuvintele

Nimeni pe strazi, intr-o lume in care nimeni nu mai priveste pe nimeni.
O lume inghetata intr-un mare nimic in care timpul nu mai stie sa ingroape uitarea.
Eu, un nimic in plus, ma revars peste strazi, caut felinare in care sa infloreasca amintirile.Am uitat ca trecutul nu vorbeste niciodata prin petale.Trecutul vorbeste prin cenusa, pe care, daca nu o arunci, te ingroapa de viu.Praf in ochi e existenta.Dar ea nu stie ca eu, demult nu mai vad prin ochi.
Nimeni mi-a spus ca undeva asteapta fericirea sa-mi dea o imbratisare straina si sa-mi sopteasca cea mai adanca tacere din lume.Nu, nu am sa plang.Lacrimile mele nu-s pentru tacere.Lacrimile mele sunt pentru cuvinte ,pentru cateva nimicuri si pentru atatia nimeni.
Acelasi nimeni mi-a spus ca undeva asteapta umbra vietii mele sa-mi dea o palma peste suflet.Si din aceasta lovitura sa-mi scuture in neant toate lacrimile neplanse.
Nu, nu am sa rad.Zambetele mele inca nu au invatat cum e cu lumea inghetata.
Am inceput sa cred in nimic si in punctele lui de suspensie.
Cel mai periculos din nimic e umbra sa unde e totul stand cu spatele

coltisorul meu ...

Stau aici in coltul meu incercand sa-mi gasesc locul, inghesuindu-ma printre propriile-mi ganduri. Ma strecor printre poteci de vise....printre carari de dorinte. Trupul mi-e rece, pustiu...Golit parca de orice manifestare a fericirii. Trupul imi este imbibat cu fumul de tigara, probabil daca mi-ar fi stors sufletul, ar cadea doar cenusa ramasa din tigara neaprinsa a implinirii. Linistea din jurul meu este atat de profunda incat imi aud inima batand a multumire.
Multumire datorata faptului ca aici in coltul meu alb pot fi mereu doar eu si gandurile.

singuratate

Sa doresti,sa vrei,dar sa nu ai pe nimeni langa tine...
Ai familia,ai prietenii,dar nu e de ajuns.Ei nu au cum sa te ajute,decat pana la un anumit punct.Iubirea lor are o limita fixa,pe care nu isi pot permite sa o depaseasca.
Cand esti cu ei totul e bine,dar e doar o aparenta,in adancul tau,sangerezi de moarte.In noptile reci si lungi,cand nu iti poti gasi somnul,pline de melancolie si tristele singuratati ale sufletului si inimii tale,esti singur,simti ca toata omenirea ti-a intors spatele,iar momentele fericite traite peste zi cu familia si prietenii,nu ti-se mai par asa de fericite,pt ca sub ele ghicesti disperarea,incercarea de a uita ca esti singur,dar nu poti sa faci nimic.
Stai in singuratatea si durerea ta,suferi,strangi din dinti,zilele trec iar tu treci odata cu ele.