O ceasca de cafea, o tigara si un ultim gand despre tot... toate acompaniate de melodia care imi place mai mult . Azi spun stop, pentru ca astazi nu ma mai recunosc. Sufletul acela cald, tandru si sensibil a disparut undeva...unde? nu stiu, pare-se ca nici eu nu stiu , dar sper sa il regasesc intr-o zi. In locul lui a aparut un suflet rece, care lupta din rasputeri sa ramana asa, sa nu-si sparga cochilia. Mda, recunosc, suna pompos rau de tot. Nu e. E doar un altfel de a spune ca "orice fericire se plateste". In schimb, pretul platit a fost oarecum mare: la suprafata afisez imaginea unei femei puternice...
Un comentariu:
mi-ar placea sa te invit la o cafea,undeva,candva...daca n-ai mai fi atat de nihilista...
Trimiteți un comentariu