Din nou. Din nou eu cu…mine. Ne stim de ani buni, dar evitam sa ne oprim si sa stam de vorba. Pentru ca e semn rau. De fiecare data cand ne intalnim vorbim despre… despre rupturi. E dificil sa recunosti in fata ta ca si de data asta ai dat gres. E imposibil sa te ascunzi totusi. Nimic nu e in favoarea ta. Simtiti amandoi aceleasi lucruri, si daca se apropie cineva vreodata de punctul de a intelege ceva, acela esti tu, si nimeni altul. Pentru ca de fiecare data esti martor a tot ceea ce faci. Dar o faci pur si simplu. Fie te faci ca nu vezi in speranta ca va iesi bine pana la urma, fie ai fost pacalit atat de tare incat crezi din toate puterile ca o sa fie bine. Dar nu e bine. Si nu te inveti odata minte. E atat de…uman sa speri ca de fiecare data o sa fie altfel. Si e la fel de uman ca de fiecare data se intampla la fel. Ai scris sfarsitul asta in frunte. Nu te vrea finalul fericit si gata. Nu i-ai placut la casting. Poate la alta preselectie…
Am obosit. Se epuizeaza si resursele emotionale la un moment dat. Si atunci ramai gol pe dinauntru, sterp, cu nevoie acuta sa TI se daruiasca. Dar nu are cine. Pentru ca sunt obisnuiti sa nu ceri niciodata nimic. Si nu sunt ei cei pe care trebuie sa-i invinuiesti. Singurul care poarta vreo urma de vina esti TU. Asa ca te rog, azi, maine, intr-o zi, atunci cand ai sa ma vezi, daruieste-mi.
Daruieste-mi orice.
Sunt treptele vietii pe care, fie le urci cu mandrie admitand orice greseala, fie dai cu capul de prag invatand mai tarziu din greseli. Important e sa deschizi bine ochii, sa separi binele de rau, sa asculti orice sfat, critica sau lauda, dar sa “iei” doar ce ti se potriveste sau ce ti-ar putea face bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu