mocirla de regrete

Ai trait si tu asta nu?
Ti-aduci aminte cum a fost.Esti acolo, desi ti-ai fi dorit sa nu fi cunoscut momentul acela in veci.Esti jos, te tarasti si nu te ajuta nimeni.-Oameni buni, sunteti orbi?Nu-ti ramane decat sa te ridici. Ti-e frica dar trebuie s-o faci. Ai si zambetul ala chinuit pe fata, gata sa dai impresia ca totul e in ordine. Iti vine sa urli totusi si incerci sa te aduni pentru a te putea ridica.Ai in fata imaginea implacabila a esecului tau, statuia neputintei tale, esti tu, invins, neputincios, slab si-ti vine sa arunci cu noroi in ele, sa le murdaresti pana cand n-ai sa le mai vezi. Si tot curajul tau se trage din noroiul aruncat in neputinta. Mai ai putin si reusesti sa aduni destul pentru a te ridica. Zgarii cu unghiile si lovesti cu pumnii pamantul numai de-ai aduna mai repede mocirla care-ti acopera regretul. Si faci toate astea cu zambetul pe buze.

Stiu ca poti... Ridica-te, scutura-te si mergi mai departe! E o mocirla chiar dupa colt

10 zile trec absurde, nu stiu cum, nu stiu de unde.

Exista zile, saptamani, cand tac si privesc, ascult tacerea voastra agitata si ma retrag in mine. Aceleasi zile in care par rea si nu-mi dau voie sa accept greselile altora. Poate e mai bine uneori. Uneori sunt zile, alteori ore, cateodata reactii de moment dar pana la urma toate duc la aceeasi concluzie : e egoism, stiu, dar cel putin in viata ai dreptul de a alege ce e mai usor.

Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa nu fi tu cand te trezesti?

Eu da . . .

Si nu tocmai pentru ca sunt nemultumita de ceea ce sunt de fapt, doar pentru ca imi pare rau ca nu pot fii decat ceea ce sunt si nu si ceea ce vreau sa fiu. Ai sa-mi spui ca sunt nebuna dar gandurile astea chiar sunt bine infiripate in mintea mea.Sunt mii de lucruri pe care as vrea sa le scriu in fiecare zi. Aceleasi mii. Mi-e teama insa sa nu devina prea importante pentru mine. Mi-e teama sa nu exagerez.Chiar daca stiu si n-am uitat, chiar daca lumea asta s-a impartit in mii, chiar daca din cand in cand mai privesc inapoi, cu toate astea mai am multe cuvinte in care sa cred si multe pe care sa le ascult rece, tocmai pentru ca nu exista cuvinte mari, doar fapte remarcabile. Nu pot sa ating cuvintele, nu pot sa-mi dau seama daca sunt sau nu reale. Asta e trist, pentru mine chiar e.

Iar tu . . .Tu ma acuzi pentru tot si toate. Asta doare. Nu-mi dau seama de nimic, intr-un final totul se rezuma la nimic. Ai sa ma intrebi daca asta e pentru mine independenta.

Vrei un raspuns sincer?

Raspunsul meu e : Da.

Azi imi pare rau pentru ce se intampla si pentru ce nu se intampla. Am incredere in mine. Atat.

un nou inceput

Este suficient sa ma privesc in oglinda in fiecare dimineata ca sa-mi dau seama ca totul in viata se intampla cu un rost, este suficient sa privesc in adancul propriilor ochi si sa vad ca acestia nu se intristeaza in timp ce ma privesc indraznet. Ma incearca un sentiment de mandrie pentru ca, dupa atatia ani de neliniste, de deziluzii, de mici impliniri si mari esecuri, privirea mea refuza sa se uite in jos. Daca ochii fetitei mele , acum si ea maricica , ma priveste drept in ochi si nu se rusineaza stiind ca cea pe care o iubeste este mama ei , atunci mai mult ca sigur ca viata mi-a dat tot ce i-am cerut .... Iubirea mi s-a parut intotdeauna fara sens, o speranta inutila si fada, de care noi oamenii ne agatam in incercarile noastre esuate de a ne infrumuseta viata si pentru a trasa existentei insasi un sens ,“Daca este, inima o sa-l recunoasca cu siguranta, caci ea nu se insala niciodata”. Inima mea se insela insa de fiecare data din pacate ... :(

Dar de un singur lucru sunt sigura , si anume de iubirea fetitei mele , ea este singura care ma iubeste neconditionat , indiferent de ce starii am si indiferent cum sunt eu .... iar ea pentru mine este tot ce-i mai frumos si bun ce am de la viata :)

SERI...triste

In viata fiecaruia exista seri mai bune sau mai proaste. Exista seri in care simti nevoia sa te arunci in pat si sa nu te mai trezesti sau poate seri ce n-ai vrea sa se termine niciodata. Exista seara in care ai facut prima data dragoste si cea in care ai aprins o lumanare pentru cei ce nu-ti mai sunt. Mai sunt si serile in care te rogi sau seri in care citesti in nestire. Se afla si seri ce nu mai vin si seri ce nu mai pleaca. Exista seri in care nu gasesti un loc de parcare si seri in care gasesti locul si nu-ti mai gasesti masina. Sunt seri in care ai bea un pahar de vin si-ai uita de lume.Exista seri cu scrumiere prea pline; seri cu o perna sau doua. Seri in care viata ti-e multa sau prea putina. Seri ce n-o sa ti se intample nicicand sau cele ce ti se-ntampla prea des. Exista seri sufletesti sau carnale, tinere sau varstnice, estice sau vestice. Oricat de tare a stralucit soarele astazi, aminteste-ti ca exista si seri.

petele ...

Toti avem pete. Le caram peste tot, fie ca sunt facute de sine, fie de altii. O femeie isi ascunde trecutul, aruncand toata vina pe bietul amorez, spunandu-i cu naduf: mi-ai patat trecutul, golanule! Ha, de parca "rochita" ce i-a fost patata nu fusese spalata si intinsa cu fierul dupa. Un barbat e ceva mai neglijent in aceasta privinta, stiind ca, in spatele ideii "descaleca si du-te", petele sunt mai putin evidente. Pentru petele gastronomice si gospodaresti s-au gasit solutii: detergentii. Insa cum se scot petele din trecutul sufletului? Sa fie timpul detergentul universal? Uitarea? Ignoranta?

“TU ALEGI” Suntem ceea ce ALEGEM sa fim!

In viata ni se deschid mii de drumuri, trebuie sa alegem unul. Ni se ivesc o multime de oportunitati; e bine sa nu le pierdem, sa alegem una sau mai multe, sa ne lasam ghidati de instinct dar sa alegem in cunostinta de cauza.
Toata viata este o alegere!
De la… cum te imbraci sau ce mananci pina la… ce faci maine sau cind te casatoresti.

De la… cine e prietenul sau prietena ta pina la… unde iti vei petrece vacanta de vara.
De la … vei face sex in seara aceasta sau… vei mai astepta un timp.
TU ALEGI!

PT .........

Cand ma voi gandi la acele clipe… si la visele pe care le-am lasat in urma, voi fi fericita caci am fost binecuvantata sa te am in viata mea...Cand ma voi gandi la acele zile, voi privi si iti voi zari chipul,pentru ca ai fost acolo pentru mine…Voi pastra o parte din fiinta ta cu mine oriunde ma va purta destinul, si astfel, oriunde as fi , vei fi si tu…In visele mele, am sa vad mereu zborul tau de deasupra cerului...Si, desi e un cliseu fumat demult, iti spun acum , prea tarziu, ca in inima mea va exista mereu un loc special pentru tine, atat cat voi trai … Mi-ai aratat cum e sa atingi cerul . Cum e sa ii simti atingerea.Si intotdeauna am sa imi amintesc puterea pe care mi-ai dat-o, caci dragostea ta m-a ajutat sa trec peste toate… Doamne, cat de multe iti datorez ! Ai fost mereu acolo pentru mine… Pentru ca am vazut intotdeauna in tine lumina mea, puterea mea. Si vreau sa iti multumesc acum pentru toate felurile in care ai fost mereu acolo , pentru mine … Voi pastra o parte din fiinta ta cu mine oriunde ma va purta destinul, si astfel,oriunde as fi , vei fi si tu…

As vrea sa pot pleca departe.. Departe de oameni, departe de viata, departe de tot..

Ma doare tot ceea ce se întampla în jurul meu. Simt cum înnebunesc... încet, foarte încet... dureros de dulce! Suprem sentiment! Nici nu vad cum s-ar putea sa fie altfel. Eu nu sunt de aici. Ma întreb oare cu ce am gresit, pentru ce am fost trimisa aici? Si apoi, îmi dau singura raspunsul: "pentru purificare, pentru întarire, pentru a învata ca imposibilul este posibil. Pentru ca nimic nu poate fi altfel decât este acum!". Si apoi ma gândesc: un om foarte întelept a spus cândva ca "adevaratii sfinti trec mai întâi prin Iad" - nici nu ar putea sa fie altfel! Dar eu nu am nici o treaba cu sfintii.. Eu sunt un simplu om.. Si totusi.. de ce am ajuns aici? De ce nu? - ironic, pur ironic! - Iadul nu este acelasi pentru toti.. Nu, nu - eu am propriul meu Iad, eu i-am dat viata si tot eu trebuie sa învat sa-l iubesc, sa-l redefinesc si sa-l transform - sa ma închid în el, si sa-l închid în mine.. Si apoi sa renasc (daca mai pot) prin Iubire.Este atat de usor sa te pierzi, sa renunti.. Lumea te cheama, asemeni unui cantec de sirena, ea te va chema în veci si te va izbi - de fiecare data mai tare, mai tare! - daca vei încerca sa i te impotrivesti.. E o Vointa de care nu cred ca se poate rupe cineva complet. Dar putem încerca, si suntem vinovati daca n-o facem macar o data. Dumnezeu asteapta. Asteapta sa vedem - daca nu vedem, ne arata -, asteapta sa întelegem - iar daca nu întelegem, ne explica -, si apoi asteapta, dar, din pacate asteapta de mult timp (mult prea mult timp). Nimeni nu ar putea astepta atât - de aceea este Dumnezeu.
Ce sentiment ciudat de plastic: ne înconjuram de materie, într-o încercare absolut stupida de a umple golul din noi. Dam nastere unei lumi iluzorii, în care ne place sa ne afundam - un fel de sanctuar al sufletului nostru, mult prea obosit pentru a ni se împotrivi. Suntem deplorabili! Nu avem nimic, dar avem pretentia de a crede ca totul se afla la picioarele noastre - cat de usor e sa te minti, sa te lasi furat de Val... E o întreaga arta. Arta de a nu mai fi, de a ne cufunda în material, în speranta ca macar el mai poate face din noi ceva. Si nu ne înselam... El abia ne asteapta, iar noi ne servim pe tava. De ce?

daca

Daca plang nu inseamna ca sunt isterica. Inseamna ca sunt vie si ca pot sa te fac pe tine sa zambesti. -Daca sunt nervoasa nu inseamna ca am ajuns la capatul puterilor. Inseamna ca ma pregatesc sa fiu femeia buna, blanda si dragastoasa care iti alina tie noptile, le face senine, le scutura de nori sau le picteaza in culori de stele. -Daca sunt depresiva, inseamna ca am nevoie de linistea, echilibru, sangele si viata ta ca sa-mi revin. Inseamna ca atunci cand o sa-mi revin, o sa ti le intorc inzecit. -Daca vorbesc prea mult e pentru ca ma simt completata de tacerea ta. Cuvintele mele sunt banale, dar nu tintuiesc in durere. Sunt pentru ridurile din coltul gurii pe care ador sa le destind. Pentru amuzamentul din ochi, pentru zambetul din buze, pentru felul in care incerci sa le cauti semnificatii si sa le dai atentie. -Daca nu ma satur de tine e pentru ca te-as vrea cu mine o eternitate, iar tu imi promiti minim o viata. Orele, zilele, saptamanile… sunt masurabile. Pentru un suflet insetat si infometat, clipele nu sunt niciodata de ajuns. -Daca tac cu zilele nu inseamna ca e ceva in neregula cu mine. E pentru ca vreau sa te privesc vorbind, pentru ca vreau sa-ti simt cuvintele cum ma invaluie fara tinta, pentru ca pari atat de naiv cand te straduiesti sa imi intelegi tacerea. -Daca iti refuz bratele noaptea, e pentru ca as fi de acord sa ma sufoci cu totul. Deja mi s-a taiat respiratia… -Daca sunt geloasa, nu e pentru ca nu am incredere in tine, ci in mine… -Daca ti se pare ca sunt credula e pentru ca am incredere oarba in cuvintele tale. -Daca sunt posesiva e pentru ca am facut un cult din obiectul iubirii mele. Nimeni nu are dreptul sa ma opreasca din dorinta de a fi singura si unica ta iubire. -Daca sunt prea afectuoasa, e pentru ca nu imi place sa fiu oricum. Iar mai simplu si natural de atat chiar nu pot fi. -Daca sunt putin nesigura, e pentru ca din cand in cand am nevoie de confirmari care sa-mi aminteasca ca sunt plina de incredere in mine si in tine. In noi amandoi! -Daca sunt vulnerabila, e pentru ca nu pot sa fac intotdeauna pe scorpia de gheata. -Daca ti se pare ca vreau sa-mi dai intotdeauna dreptate, e pentru ca imi este ciuda sa recunosc ca ar putea sa fie tocmai invers. -Daca ma uit atat de fix in ochii tai nu o fac pentru reprosuri, ci ca sa-mi reazem capul de pieptul si sa simt cea mai intensa si cuceritoare caldura emanata de vreo fiinta omenesca. Sunt femeie inainte de toate!