Femeile imature isi pastreaza agenda complet goala si asteapta sa le sune un barbat. Femeile mature isi fac propriile planuri si ii spun cu gratie barbatului pe care il apreciaza ca este binevenit in acele activitati la care doreste sa participe.
Femeile imature vor sa-l controleze pe barbatul din viata lor. Femeile mature stiu ca, daca barbatul este cu adevarat al lor, controlatul este absolut inutil.
Femeile imature il "verifica" pe barbatul care nu le-a sunat. Femeile mature sunt prea ocupate ca sa observe ca el nu a sunat.
Femeile imature incearca sa "inlantuiasca" un barbat utilizand sexul. Femeile mature stiu ca numai sex-appealul de tip mental poate determina un barbat sa vrea sa te "inlantuiasca" el pe tine.
Femeile imature falsifica manifestarile placerii sexuale, ori asteapta cuminti sa termine barbatul ceea ce face el acolo in mod egoist ori prostesc... Femeile mature, in aceeasi situatie, spun "Opreste-te", se ridica, se imbraca si pleaca.
Femeilor imature le este frica de perioadele in care sunt pe cont propriu. Femeile mature apreciaza aceste perioade si le utilizeaza ca timp pretios, in care poti realiza mari progrese personale.
Femeile imature ignora "baietii buni". Femeile mature ignora "baietii rai".
Femeile imature il pot aduce pe un barbat la orgasm, femeile mature il pot aduce pe barbat acasa.
Femeile imature sunt permanent ingrijorate ca nu sunt suficient de frumoase sau bune pentru un anume barbat. Femeile mature stiu ca sunt suficient de frumoase sau suficient de bune pentru oricare barbat.
Femeile imature incearca sa monopolizeze tot timpul barbatului lor. Femeia matura realizeaza ca ii poate oferi linistita spatiul de care are nevoie unui barbat- asta va face timpul petrecut apoi in cuplu chiar mai placut si special - si pleaca sa se distreze cu proprii prieteni.
Femeile imature gandesc ca un barbat care plange este un barbat slab. Femeile mature ii ofera acestuia un umar pe care sa planga si o batista.
Femeile imature vor sa fie rasfatate si ii spun asta in mod raspicat barbatului lor. Femeile mature ii "arata" barbatului ce inseamna rasfatul si il fac sa se simta suficient de confortabil ca sa poata raspunde cu reciprocitate fara teama ca-si va pierde "barbatia".
Femeile imature sunt ranite de un barbat si-i fac pe toti ceilalti barbati sa plateasca pacatele aceluia. Femeile mature stiu ca ala a fost doar UN barbat.
Femeile imature se indragostesc si vaneaza obiectul afectiunii lor pana in panzele albe, ignorand toate semnalele pe care le primesc si toate realitatile care nu se potrivesc cu iluziile lor dragi. Femeile mature stiu ca, uneori, cel pe care il iubesti nu te poate iubi pe tine si isi vad de viata lor mai departe, fara amaraciune si furie.
Femeile imature vor citi aceste randuri si isi vor schimba atitudinea. Femeile mature vor citi si transmite mesajul mai departe, altor femei mature.
29 octombrie 2009
;) despre barbati
1. Toti barbatii sunt al dracului de ocupati.
2. Desi sunt ocupati, au timp de femei.
3. Desi au timp de femei, nu prea ii intereseaza de ele.
4. Desi nu prea ii intereseaza femeile, tot timpul au una langa ei.
5. Desi tot timpul au una langa ei, se mai dau si la alta sau altele.
6. Desi se mai dau la alta sau altele, ii enerveaza daca femeia cu care sunt ii paraseste.
7. Desi femeia cu care sunt ii paraseste, tot nu invata din greselile pe care le fac (si tot se mai dau la altele).
2. Desi sunt ocupati, au timp de femei.
3. Desi au timp de femei, nu prea ii intereseaza de ele.
4. Desi nu prea ii intereseaza femeile, tot timpul au una langa ei.
5. Desi tot timpul au una langa ei, se mai dau si la alta sau altele.
6. Desi se mai dau la alta sau altele, ii enerveaza daca femeia cu care sunt ii paraseste.
7. Desi femeia cu care sunt ii paraseste, tot nu invata din greselile pe care le fac (si tot se mai dau la altele).
Oare tu?
Oare de cate ori te-ai lovit de refuzuri si dezamagiri in viata? Oare de cate ori ai refuzat sau dezamagit? De multe ori tu esti ala care incepe, iar de foarte multe ori tot tu te intrebi de ce ti sa intampla numai tie… O vorba vechie spunea ca toate actiunile tale se pot intoarce impotriva ta. Si din pacate de multe ori se adevereste, am patit pe propria piele o astfel de experienta neplacuta. Ne gandim de foarte multe ori sa ne fie doar noua bine insa niciodata nu ne gandim cat de bine ii este celui de langa noi. In viata ne ferim cel mai mult de suferinta, dar tindem sa ne protejam pe noi si sa ii facem pe altii sa sufere.
Oare si tu esti asa ?
Oare si tu esti asa ?
invata sa ierti , chiar daca nu uiti
Daca ai suferit vreodata din cauza unei rautati sau a unei minciuni, poate parea dificil sau chiar imposibil sa ierti persoana care te-a ranit. Totusi, aceasta iertare poate fi benefica si pentru tine.
De multe ori, privim iertarea ca pe o dovada de slabiciune, pentru ca aceasta distruge resentimentul cu care ne-am obisnuit si poate insemna ca persoana care a comis greseala va scapa nepedepsita. Dar iertarea despre care vorbim aici nu include uitarea si nici nu presupune sa cauti (si sa gasesti) motivatii si scuze pentru ceea ce a facut persoana care te-a ranit; nu este o favoare pe care i-o faci persoanei respective sau un mod de a o face sa se simta mai bine. Aceasta iertare reprezinta de fapt anularea sentimentelor negative pe care le ai fata de acea persoana si libertatea ta de a o lua de la inceput. Ceea ce inseamna insa este ca trebuie sa accepti greseala celuilalt, sa nu mai fii suparata si sa nu il mai respingi pentru acel motiv si, uneori, sa-ti accepti rolul pe care l-ai avut in situatia respectiva.
Capacitatea de a ierta nu este un lucru care vine de la sine – este un proces care necesita efort si perseverenta, dar merita!
1. Exprima-te! Recunoaste ca situatia iti provoaca durere. Unii oameni prefera sa sufere in tacere, dar este foarte important sa-ti constientizezi si sa-ti recunosti sentimentele.
2. Priveste obiectiv. Analizeaza situatia in mod realist. Gandeste-te la ce s-a intamplat, fa un pas inapoi si intreaba-te ce se petrece de fapt.
3. Pune-te in locul ei.Daca reusesti sa privesti obiectiv, vei putea gasi intelegere fata de cealalta persoana, ceea ce va face ca intregul proces al iertarii sa devina mai usor. Incearca sa intelegi care au fost factorii cu care se confrunta in momentul respectiv prietena/prietenul tau.
De multe ori, privim iertarea ca pe o dovada de slabiciune, pentru ca aceasta distruge resentimentul cu care ne-am obisnuit si poate insemna ca persoana care a comis greseala va scapa nepedepsita. Dar iertarea despre care vorbim aici nu include uitarea si nici nu presupune sa cauti (si sa gasesti) motivatii si scuze pentru ceea ce a facut persoana care te-a ranit; nu este o favoare pe care i-o faci persoanei respective sau un mod de a o face sa se simta mai bine. Aceasta iertare reprezinta de fapt anularea sentimentelor negative pe care le ai fata de acea persoana si libertatea ta de a o lua de la inceput. Ceea ce inseamna insa este ca trebuie sa accepti greseala celuilalt, sa nu mai fii suparata si sa nu il mai respingi pentru acel motiv si, uneori, sa-ti accepti rolul pe care l-ai avut in situatia respectiva.
Capacitatea de a ierta nu este un lucru care vine de la sine – este un proces care necesita efort si perseverenta, dar merita!
1. Exprima-te! Recunoaste ca situatia iti provoaca durere. Unii oameni prefera sa sufere in tacere, dar este foarte important sa-ti constientizezi si sa-ti recunosti sentimentele.
2. Priveste obiectiv. Analizeaza situatia in mod realist. Gandeste-te la ce s-a intamplat, fa un pas inapoi si intreaba-te ce se petrece de fapt.
3. Pune-te in locul ei.Daca reusesti sa privesti obiectiv, vei putea gasi intelegere fata de cealalta persoana, ceea ce va face ca intregul proces al iertarii sa devina mai usor. Incearca sa intelegi care au fost factorii cu care se confrunta in momentul respectiv prietena/prietenul tau.
16 octombrie 2009
adevarat ????
Cica visele oamenilor sunt aripi cu care ei zboara spre cer. Asa ca incerc un exercitiu de autosugestie si imi tot repet: Si visele se implinesc, trebuie doar sa credem in ele! Ochii mi s-au luminat putin si mi-a venit in minte un citat de V. Hugo “Sunt clipe de nedefinit acelea in care doua suflete isi vorbesc intr-o limba ce nu poate fi inteleasa decat de ele, cand tace tot ce-i omenesc, iar ele se unesc tainic pentru viata acestei lumi”.
Ma gandesc cum ar fi daca as iubi din nou… Dar parca e din ce in ce mai greu sa gasesti pe cineva compatibil cu gandurile tale. E atat de greu incat am ajuns sa cred ca e aproape imposibil si ca sunt in cautarea unei perfectiuni care de fapt nu exista.
Dar se spune ca dorul de dragoste este chiar dragoste. Dar mie nu mi-e dor de nimic si de nimeni. Ce s-a intamplat cu fluturii din stomac? Au murit de moarte buna sau au fost alungati? Oricum, golul nu il simt in stomac, ci in suflet si doar el intelege ce se petrece acolo. E un gol ce odinioara era plin ca sacul lui Mos Craciun in vremurile cand nu era afectat si el, saracul, de criza. In vremurile cand simteam ca am multe de daruit si nu asteptam sa primesc nimic la schimb… Acum rolurile s-au inversat si sunt in postura celui ce vrea prea mult, dar nu daruieste nimic.
Dar inca mai visez pentru ca vreau sa zbor spre cer. Sper sa nu cad din nou.
Ma gandesc cum ar fi daca as iubi din nou… Dar parca e din ce in ce mai greu sa gasesti pe cineva compatibil cu gandurile tale. E atat de greu incat am ajuns sa cred ca e aproape imposibil si ca sunt in cautarea unei perfectiuni care de fapt nu exista.
Dar se spune ca dorul de dragoste este chiar dragoste. Dar mie nu mi-e dor de nimic si de nimeni. Ce s-a intamplat cu fluturii din stomac? Au murit de moarte buna sau au fost alungati? Oricum, golul nu il simt in stomac, ci in suflet si doar el intelege ce se petrece acolo. E un gol ce odinioara era plin ca sacul lui Mos Craciun in vremurile cand nu era afectat si el, saracul, de criza. In vremurile cand simteam ca am multe de daruit si nu asteptam sa primesc nimic la schimb… Acum rolurile s-au inversat si sunt in postura celui ce vrea prea mult, dar nu daruieste nimic.
Dar inca mai visez pentru ca vreau sa zbor spre cer. Sper sa nu cad din nou.
15 octombrie 2009
promisiuni
Se spune că promisiunea este capacitatea de a dezamăgi oamenii.
Mă simt secată de puteri şi nu mai indrăznesc să mai cred în promisiuni. E un cuvânt prea trist, care a reuşit să mă rănească de prea multe ori. De ce promitem când nici macar noi nu suntem ferm convinşi că ceea ce spunem o să devină realitate? Sunt vorbe rostite inconştient, cu efect pe termen lung, vorbe pe care ne chinuim să le uităm şi nu putem. Sunt firimituri de speranţă, ce pâlpâie în sufletul nostru şi noi credem că ele ne ajută să îl ţinem încă în viaţă, dar de fapt, îl omoară încet încet şi nici măcar nu ne dăm seama.
Nu mai vreau promisiuni! Sunt demoni care îmi tulbură gândurile şi îmi vine să urlu când ştiu că tot ceea ce am visat odată s-a transformat acum în scrum – scrum pe care vântul l-a luat şi l-a împrăştiat haotic prin jur. O parte din el mi-a intrat în ochi şi mi-au dat lacrimile. Şi visele mele s-au transformat acum în lacrimi care se scurg pe obrajii ce odinioară purtau un zambet senin.
Promisiunea e o iluzie a împlinirii unui vis, iar eu reuşesc doar să mă îmbăt cu amăgiri şi apoi să sufăr de o mahmureală teribilă. Iar dacă unui alcoolic îi zici să mai lase băutura, pentru că îi face rău, unui visător ce poţi să îi faci?
Visătorule, coboară din lumea ta frumoasă şi revino în jungla asta care se numeşte viaţă! Aici nu există perfecţiune, iar promisiunile sunt pentru cei slabi. E un lung lanţ trofic cu multe animale înfometate. În care parte a lui crezi că te afli?
Mă simt secată de puteri şi nu mai indrăznesc să mai cred în promisiuni. E un cuvânt prea trist, care a reuşit să mă rănească de prea multe ori. De ce promitem când nici macar noi nu suntem ferm convinşi că ceea ce spunem o să devină realitate? Sunt vorbe rostite inconştient, cu efect pe termen lung, vorbe pe care ne chinuim să le uităm şi nu putem. Sunt firimituri de speranţă, ce pâlpâie în sufletul nostru şi noi credem că ele ne ajută să îl ţinem încă în viaţă, dar de fapt, îl omoară încet încet şi nici măcar nu ne dăm seama.
Nu mai vreau promisiuni! Sunt demoni care îmi tulbură gândurile şi îmi vine să urlu când ştiu că tot ceea ce am visat odată s-a transformat acum în scrum – scrum pe care vântul l-a luat şi l-a împrăştiat haotic prin jur. O parte din el mi-a intrat în ochi şi mi-au dat lacrimile. Şi visele mele s-au transformat acum în lacrimi care se scurg pe obrajii ce odinioară purtau un zambet senin.
Promisiunea e o iluzie a împlinirii unui vis, iar eu reuşesc doar să mă îmbăt cu amăgiri şi apoi să sufăr de o mahmureală teribilă. Iar dacă unui alcoolic îi zici să mai lase băutura, pentru că îi face rău, unui visător ce poţi să îi faci?
Visătorule, coboară din lumea ta frumoasă şi revino în jungla asta care se numeşte viaţă! Aici nu există perfecţiune, iar promisiunile sunt pentru cei slabi. E un lung lanţ trofic cu multe animale înfometate. În care parte a lui crezi că te afli?
viitor... schimbarii si dor ...
Tanjesc dupa sentimentul acela de siguranta…stii…ca atunci cand te bagi in pat,sub plapuma calda, intr-o seara friguroasa de iarna si esti luat in brate si sarutat.
Nu pot sa imi stapanesc teama de viitor daca ma intrebi ce voi face peste un an, iti voi raspunde cu calm…”Nu stiu”.
Concluzia la care am ajuns este ca am nevoie de o schimbare in viata mea , fie ea cat de mica numai schimbare sa fie!
Simt ca trebuie sa iau un pamatuf, cu care sa sterg praful de pe inima,sa imi lustruiesc imaginatia producatoare de vise cu o laveta curata si sa imi achizitionez un deodorant anti-tutun cu care
Sa imi indepartez eventualele fumuri din cap.
Vreau sa fiu un om simplu, dar cu idei marete si un suflet curat,vreau sa evoluez, sa construiesc, vreau multe…poate mult prea multe.
Nostalgia imi tine companie din cand in cand si mi se face pur si simplu… Dor . Cica nu trebuie sa traiesti din amintiri, pentru ca mereu iti faci altele noi dar cum trecutul nu se lasa sters cu buretele, voi incerca doar sa fiu selectiva cu gandurile mele. asa ca…sa ramana doar amintirile frumoase, doar cele ce reusesc sa imi aduca un zambet pe buze.
Nu pot sa imi stapanesc teama de viitor daca ma intrebi ce voi face peste un an, iti voi raspunde cu calm…”Nu stiu”.
Concluzia la care am ajuns este ca am nevoie de o schimbare in viata mea , fie ea cat de mica numai schimbare sa fie!
Simt ca trebuie sa iau un pamatuf, cu care sa sterg praful de pe inima,sa imi lustruiesc imaginatia producatoare de vise cu o laveta curata si sa imi achizitionez un deodorant anti-tutun cu care
Sa imi indepartez eventualele fumuri din cap.
Vreau sa fiu un om simplu, dar cu idei marete si un suflet curat,vreau sa evoluez, sa construiesc, vreau multe…poate mult prea multe.
Nostalgia imi tine companie din cand in cand si mi se face pur si simplu… Dor . Cica nu trebuie sa traiesti din amintiri, pentru ca mereu iti faci altele noi dar cum trecutul nu se lasa sters cu buretele, voi incerca doar sa fiu selectiva cu gandurile mele. asa ca…sa ramana doar amintirile frumoase, doar cele ce reusesc sa imi aduca un zambet pe buze.
DORINTA MEA
Am invatat:
Sa pretuiesc mai putin lucrurile
si mai mult oamenii.
Sa zambesc mai mult
si sa ma bucur de viata.
Pentru ca orice problema vine mereu
si cu o rezolvare.
Mi-ar placea sa invat:
Sa daruiesc mai mult celor din jur,
Sa fiu mai curajoasa,
Si sa iubesc.
Sa pretuiesc mai putin lucrurile
si mai mult oamenii.
Sa zambesc mai mult
si sa ma bucur de viata.
Pentru ca orice problema vine mereu
si cu o rezolvare.
Mi-ar placea sa invat:
Sa daruiesc mai mult celor din jur,
Sa fiu mai curajoasa,
Si sa iubesc.
AMBITIE
Am incercat de nenumarate ori sa zbor,
Sa plutesc printre nori, sa imbratisez vantul,
Dar mereu am cazut in gol,
Si aripile mi s-au frant si visele s-au destramat.
E atat de greu sa o iei de la inceput…mi-am zis.
Dar nu m-am lasat!
Am improvizat o pereche de aripi noi
Si am incercat sa ma inalt din nou.
Sa plutesc printre nori, sa imbratisez vantul,
Dar mereu am cazut in gol,
Si aripile mi s-au frant si visele s-au destramat.
E atat de greu sa o iei de la inceput…mi-am zis.
Dar nu m-am lasat!
Am improvizat o pereche de aripi noi
Si am incercat sa ma inalt din nou.
de ce gresim ???
Greselile pe care le faci sunt si vor ramane greseli. Indiferent fata de cine sau de ce, indiferent cat de justificate sau nejustificate sunt. Ele nu pot fi reparate. Opiniile pot fi compensate, dar greselile raman greseli. Poti doar sa incerci sa nu faci greseli mai departe. Dar cand stii ca oricum o sa le faci… Si o sa le repeti si pe cele vechi… Incepi sa te intrebi ce poti face. Si ajungi la concluzia ca cel mai bine te gandesti la altceva, pentru ca asa stau lucrurile. Chiar daca nu inveti nimic din ce ai gresit la momentul respectiv, vei avea cu siguranta ocazia sa iti dai seama mai tarziu in viata. Si vei realiza ca principalul motiv al greselilor pe care le-ai facut nu a fost neatentia, ci au fost credintele tale de la vremea respectiva.
13 octombrie 2009
teama de un nou inceput
Este trist dar adevarat.
Suntem din ce in ce mai multi oameni singuri. Pacat ca nu o recunoastem cu totii. Incercam fiecare in felul nostru de a cauta un mijloc, o resemnare, ceva care sa ne ajute sa uitam de marea lume a Singuratatii. Si totusi suntem ciudati...uneori ne place asa cum suntem ( in acele clipe avem nevoie de liniste si de pace in suflet) , alteori cautam cu disperare in jurul nostru , ceva, pe cineva , caruia sa ii vorbim , pe umarul caruia sa ne odihnim putin. Suna ca in povesti ...sau filozofic, dar , este un adevar. Te gindesti cu teama...oare pot sa o iau de la inceput? Oare mai putem avea incredere, iarasi si iarasi... Sau daca as cere ceva , cuiva, cu o jumatate de masura, oare ar accepta? Sau mai bine...sa astept cuminte pe banca, pe cineva care poate intr-o zi....se va aseza , ma va privi si imi va vorbi. E trist...dar si tristetea face parte din noi. Toamna...te simt din ce in ce mai bine! TOAMNA SUFLETULUI MEU....
Suntem din ce in ce mai multi oameni singuri. Pacat ca nu o recunoastem cu totii. Incercam fiecare in felul nostru de a cauta un mijloc, o resemnare, ceva care sa ne ajute sa uitam de marea lume a Singuratatii. Si totusi suntem ciudati...uneori ne place asa cum suntem ( in acele clipe avem nevoie de liniste si de pace in suflet) , alteori cautam cu disperare in jurul nostru , ceva, pe cineva , caruia sa ii vorbim , pe umarul caruia sa ne odihnim putin. Suna ca in povesti ...sau filozofic, dar , este un adevar. Te gindesti cu teama...oare pot sa o iau de la inceput? Oare mai putem avea incredere, iarasi si iarasi... Sau daca as cere ceva , cuiva, cu o jumatate de masura, oare ar accepta? Sau mai bine...sa astept cuminte pe banca, pe cineva care poate intr-o zi....se va aseza , ma va privi si imi va vorbi. E trist...dar si tristetea face parte din noi. Toamna...te simt din ce in ce mai bine! TOAMNA SUFLETULUI MEU....
drumul meu ... drumul tau ...
Am sa va spun o poveste traita de mine si poate de voi:
„Sunt pe un drum batatorit, e mult praf, copacii nu mai sunt demult pe drumul asta, era multa verdeata mai demult, si parca nici nu era atata praf… si parca eu aveam mai multa energie, eram fericita. Oare de cat timp merg pe drumul acesta? Uite ca nici nu mai stiu… dar ce mult mi-as dori sa ma intorc la aceea rascruce… Ce proasta am fost! Am ales drumul plin de verdeata in locul celui care imi parea atat de trist si prafuit.
Iar pe masura ce am inaintat, drumul acela plin de verdeata si-a pierdut viata. Acum mi-e dor sa stau la umbra unui copac, sa miros o floare, sa ma ude picuri mari de ploaie, mi-e dor sa mai am si pe altii cu mine pe drum… nu stiu unde si cum au disparut, nici nu mi-am dat seama. Aaa.. de fapt sunt cateva persoane alaturi dar suntem ca niste straini, asa ca tot singura ma simt.
Ma tot gandesc ca drumul acesta duce unde mi-am propus, asta stiu sigur de fapt, ca doar mi-am luat toate precautiile si am fructificat toate oportunitatile. Dar sunt obosita si parca nu mai vreau sa ajung acolo. Mi-e sila de drumul asta, simt praful peste tot in/pe mine si asta ma face sa ma simt murdara, ma face sa ma simt incarcata de parca as cara nu stiu ce povara.
Dar am sa merg mai departe… ca doar deja am parcurs atata drum, nu pot sa dau inapoi. Si iti dai seama ce vor zice ceilalti? Ceilalti care cred ca sunt pe undeva pe langa drumul asta al meu si ma observa.
Da da… uite mai am putin si sunt la capatul drumului, ajung sa am ce mi-am propus. Dar oare de ce nu ma mai bucur? Pentru ca a fost asa de greu? Pentru ca sunt obosita? Dar oare ce simt? Simt nemultumire, simt o greutate mare pe umerii mei, nu cred ca asta a fost drumul cel bun, acum realizez, erau mai multe rascruci pe drumul asta si eu le-am ignorat.
Ma gandesc acum oare de cate ori nu mi-am zis ca eu simt ca nu sunt pe drumul cel bun si totusi am continuat. E drept ca altii mi-au zis ca aici trebuie sa fiu. Dar oare de ce mereu ascult de altii si nu de mine? Si oare de ce nu m-am bucurat si pe drum, dar oare de ce am fost atat de obosita? Poate pentru ca am depus prea mult efort si nu am lasat lucrurile sa vina usor spre mine.
Dar acum ce fac? O iau pe un alt drum de la inceput? Iti dai seama ce inseamna asta… sa o iau de la 0… oare mai sunt in stare sa fac asta? Dar ce sa fac? Sa raman aici unde am ajuns cu atata efort? Varianta a doua e cea mai simpla si mai sigura. Totusi eu ma intreb ce sa aleg?
Grea alegere! Insa aleg sa o iau de la inceput si aleg sa fiu atenta la drumul meu chiar daca pare prafuit la inceput, chiar daca mi se pare greu la inceput dar simt ca sunt pe drumul meu si simt ca pasesc zi de zi cu o bucurie imensa, iar atunci cand am nevoie intotdeauna o sa gasesc un copac la umbra caruia sa ma odihnesc, atunci cand poate obosesc o sa gasesc oameni care sa ma incurajeze sa fiu eu, pe drumul meu nu sunt niciodata singura. Pe drumul meu sunt fericita.”
V-am spus povestea asta pentru ca eu am ratacit candva, am ales un drum gresit, ba mai mult am ajuns si la destinatie, am ajuns sa am ceea ce mi-am propus. Apoi am realizat ca efortul meu a fost prea mare, ca ceea ce am obtinut , nu sunt neaparat valorile la care eu tin.
Intalnesc multi oameni care persista pe un drum gresit pentru ca ei considera ca e prea tarziu sa mai dea inapoi, e prea tarziu sa inceapa un nou drum sau poate nu cred ca exista drumul lor. Oameni care ajung sa isi indeplineasca obiectivele si sa fie din ce in ce mai nefericiti.
Acest oameni parcurg acel drum „dormind”, ei nu mai vad ce se petrece in jurul lor, nu mai traiesc in prezent. Viata e un miracol, avem fiecare drumul nostru, insa depinde de noi cum traim pe acest drum. Simtim, vibram, existam, acesta e primul semn ca esti pe drumul tau!
Fii sincer cu tine si intreaba-te: simti ca esti pe drumul tau? Ti-ai gasit misiunea profesionala? Ai pe cineva alaturi de tine pe acest drum si care vibreaza o data cu tine? Te bucuri pe drumul tau sau iti trec saptamanile si nici nu stii cum s-a intamplat asta?
Iar atunci cand iti setezi un obiectiv, gandeste-te mai intai care sunt valorile tale si ce ai vrea sa traiesti. Nu fugi dupa obiective pentru ca s-ar putea sa le realizezi cu pretul unor ani pierduti, iar realizarea acelor obiective te vor face nefericit pentru ca nu sunt potrivite pentru tine. Da volumul mai tare la ceea ce simti si daca nu ti-ai gasit drumul acesta te va chema!
„Sunt pe un drum batatorit, e mult praf, copacii nu mai sunt demult pe drumul asta, era multa verdeata mai demult, si parca nici nu era atata praf… si parca eu aveam mai multa energie, eram fericita. Oare de cat timp merg pe drumul acesta? Uite ca nici nu mai stiu… dar ce mult mi-as dori sa ma intorc la aceea rascruce… Ce proasta am fost! Am ales drumul plin de verdeata in locul celui care imi parea atat de trist si prafuit.
Iar pe masura ce am inaintat, drumul acela plin de verdeata si-a pierdut viata. Acum mi-e dor sa stau la umbra unui copac, sa miros o floare, sa ma ude picuri mari de ploaie, mi-e dor sa mai am si pe altii cu mine pe drum… nu stiu unde si cum au disparut, nici nu mi-am dat seama. Aaa.. de fapt sunt cateva persoane alaturi dar suntem ca niste straini, asa ca tot singura ma simt.
Ma tot gandesc ca drumul acesta duce unde mi-am propus, asta stiu sigur de fapt, ca doar mi-am luat toate precautiile si am fructificat toate oportunitatile. Dar sunt obosita si parca nu mai vreau sa ajung acolo. Mi-e sila de drumul asta, simt praful peste tot in/pe mine si asta ma face sa ma simt murdara, ma face sa ma simt incarcata de parca as cara nu stiu ce povara.
Dar am sa merg mai departe… ca doar deja am parcurs atata drum, nu pot sa dau inapoi. Si iti dai seama ce vor zice ceilalti? Ceilalti care cred ca sunt pe undeva pe langa drumul asta al meu si ma observa.
Da da… uite mai am putin si sunt la capatul drumului, ajung sa am ce mi-am propus. Dar oare de ce nu ma mai bucur? Pentru ca a fost asa de greu? Pentru ca sunt obosita? Dar oare ce simt? Simt nemultumire, simt o greutate mare pe umerii mei, nu cred ca asta a fost drumul cel bun, acum realizez, erau mai multe rascruci pe drumul asta si eu le-am ignorat.
Ma gandesc acum oare de cate ori nu mi-am zis ca eu simt ca nu sunt pe drumul cel bun si totusi am continuat. E drept ca altii mi-au zis ca aici trebuie sa fiu. Dar oare de ce mereu ascult de altii si nu de mine? Si oare de ce nu m-am bucurat si pe drum, dar oare de ce am fost atat de obosita? Poate pentru ca am depus prea mult efort si nu am lasat lucrurile sa vina usor spre mine.
Dar acum ce fac? O iau pe un alt drum de la inceput? Iti dai seama ce inseamna asta… sa o iau de la 0… oare mai sunt in stare sa fac asta? Dar ce sa fac? Sa raman aici unde am ajuns cu atata efort? Varianta a doua e cea mai simpla si mai sigura. Totusi eu ma intreb ce sa aleg?
Grea alegere! Insa aleg sa o iau de la inceput si aleg sa fiu atenta la drumul meu chiar daca pare prafuit la inceput, chiar daca mi se pare greu la inceput dar simt ca sunt pe drumul meu si simt ca pasesc zi de zi cu o bucurie imensa, iar atunci cand am nevoie intotdeauna o sa gasesc un copac la umbra caruia sa ma odihnesc, atunci cand poate obosesc o sa gasesc oameni care sa ma incurajeze sa fiu eu, pe drumul meu nu sunt niciodata singura. Pe drumul meu sunt fericita.”
V-am spus povestea asta pentru ca eu am ratacit candva, am ales un drum gresit, ba mai mult am ajuns si la destinatie, am ajuns sa am ceea ce mi-am propus. Apoi am realizat ca efortul meu a fost prea mare, ca ceea ce am obtinut , nu sunt neaparat valorile la care eu tin.
Intalnesc multi oameni care persista pe un drum gresit pentru ca ei considera ca e prea tarziu sa mai dea inapoi, e prea tarziu sa inceapa un nou drum sau poate nu cred ca exista drumul lor. Oameni care ajung sa isi indeplineasca obiectivele si sa fie din ce in ce mai nefericiti.
Acest oameni parcurg acel drum „dormind”, ei nu mai vad ce se petrece in jurul lor, nu mai traiesc in prezent. Viata e un miracol, avem fiecare drumul nostru, insa depinde de noi cum traim pe acest drum. Simtim, vibram, existam, acesta e primul semn ca esti pe drumul tau!
Fii sincer cu tine si intreaba-te: simti ca esti pe drumul tau? Ti-ai gasit misiunea profesionala? Ai pe cineva alaturi de tine pe acest drum si care vibreaza o data cu tine? Te bucuri pe drumul tau sau iti trec saptamanile si nici nu stii cum s-a intamplat asta?
Iar atunci cand iti setezi un obiectiv, gandeste-te mai intai care sunt valorile tale si ce ai vrea sa traiesti. Nu fugi dupa obiective pentru ca s-ar putea sa le realizezi cu pretul unor ani pierduti, iar realizarea acelor obiective te vor face nefericit pentru ca nu sunt potrivite pentru tine. Da volumul mai tare la ceea ce simti si daca nu ti-ai gasit drumul acesta te va chema!
un nou inceput ...
Sa fii ametit in lumea asta nebuna care ne inconjoara nu e greu deloc. Sa crezi ca tot ce zboara se mananca, sa fii naiv, sa te crezi mare si tare, cand tu de fapt esti abia la inceput, abia inveti sa faci primul pas. Sa crezi ca ai o relatie perfecta, bazata pe incredere si sinceritate, cand tu de fapt traiesti intr-o minciuna. Sa te crezi vreun ilustru in viata, cand tu nu stii sa legi doua cuvinte in mod corect.Am trecut prin astea, am “halit” multe prostii, m-am crezut probabil la un moment dat mai mult decat eram. M-am crezut iubita, adorata si respectata, cand de fapt eram calcata in picioare. Sunt treptele vietii pe care, fie le urci cu mandrie admitand orice greseala, fie dai cu capul de prag invatand mai tarziu din greseli. Important e sa deschizi bine ochii, sa separi binele de rau, sa asculti orice sfat, critica sau lauda, dar sa “iei” doar ce ti se potriveste sau ce ti-ar putea face bine.Acum depinde de tine cum alegi!
Gata! Stergi tot si o iei de la zero.........
Cineva imi spunea ca omul se naste egoist. E prima caracteristica ce se dezvaluie. Asa ca pune-te pe primul plan, doreste-ti mereu mai mult pentru ca poti sa faci, demonstreaza ca poti sa transformi lumea in favoarea ta. Impune-ti respectul prin atitudine si diplomatie. Nu-ti fie rusine sa intrebi ceva atunci cand nu stii. Accepta tot ce se intampla in jurul tau, fara prejudecati stupide; ce nu te omoara, clar te face mai puternic.
Sunt sfaturi pe care le poate da oricine, nu tratez subiectul din experienta, ci din necesitate. Nu promit, dar macar voi incerca din rasputeri sa fac si eu la fel. O noua zi, un nou inceput…
Ce zici? O luam de la inceput?
Gata! Stergi tot si o iei de la zero.........
Cineva imi spunea ca omul se naste egoist. E prima caracteristica ce se dezvaluie. Asa ca pune-te pe primul plan, doreste-ti mereu mai mult pentru ca poti sa faci, demonstreaza ca poti sa transformi lumea in favoarea ta. Impune-ti respectul prin atitudine si diplomatie. Nu-ti fie rusine sa intrebi ceva atunci cand nu stii. Accepta tot ce se intampla in jurul tau, fara prejudecati stupide; ce nu te omoara, clar te face mai puternic.
Sunt sfaturi pe care le poate da oricine, nu tratez subiectul din experienta, ci din necesitate. Nu promit, dar macar voi incerca din rasputeri sa fac si eu la fel. O noua zi, un nou inceput…
Ce zici? O luam de la inceput?
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)