Este trist dar adevarat.
Suntem din ce in ce mai multi oameni singuri. Pacat ca nu o recunoastem cu totii. Incercam fiecare in felul nostru de a cauta un mijloc, o resemnare, ceva care sa ne ajute sa uitam de marea lume a Singuratatii. Si totusi suntem ciudati...uneori ne place asa cum suntem ( in acele clipe avem nevoie de liniste si de pace in suflet) , alteori cautam cu disperare in jurul nostru , ceva, pe cineva , caruia sa ii vorbim , pe umarul caruia sa ne odihnim putin. Suna ca in povesti ...sau filozofic, dar , este un adevar. Te gindesti cu teama...oare pot sa o iau de la inceput? Oare mai putem avea incredere, iarasi si iarasi... Sau daca as cere ceva , cuiva, cu o jumatate de masura, oare ar accepta? Sau mai bine...sa astept cuminte pe banca, pe cineva care poate intr-o zi....se va aseza , ma va privi si imi va vorbi. E trist...dar si tristetea face parte din noi. Toamna...te simt din ce in ce mai bine! TOAMNA SUFLETULUI MEU....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu