care este raspunsul ???

Prietenii mei dragi, iar imi vorbiti despre dragoste , ca si azi ,ca si ieri...Ma vedeti ca sunt sceptica; nu intelegeti ca am simtit, AM VAZUT mai mult decat atat?! Voi imi spuneti mereu ca doar in doi exista viata... gresiti ...Nu 'in doi' reusesti sa te ridici la stele...Ce e viata mea , prieteni ?! Ce e viata NOASTRA ...?! Un cub , un simplu cub e viata mea. Intr-un cub, un SIMPLU CUB , e inchisa fiinta mea...Pereti inchisi ermetic, poate de sticla, poate de carton, in care uneori patrunde un firicel de ADEVAR, putin din praful de realitatii ...Suntem inchisi acolo , cu totii si fiecare in parte, in cuburile noastre ...De ce-mi tot spuneti ca 'in doi' vom afla iesirea, vom avea revelatia lumii sau a vietii sau...?! Gresiti...Viata in doi nu e nici pe departe revelatoare sau inaltatoare, e doar o viata in doi intr-un cub, un simplu cub...'Tot e mai mult decat nimic'...Nu , prietenii, e la fel de putin...Te invarti intr-un cerc vicios, scapa de ideea asta idealista, nu viata in doi iti da puterea de a vedea in afara cubului...Viata in doi e doar...viata in doi in nenorocitul ala de cub...Nu e cu nimic mai mult. De ce cauti implinirea in doi ?! E o idee frumoasa , intr-adevar ...dar fantezista...te complaci in mediocritate...Poti iesi din cub, sau poti face o fereastra sa intre Aerul, sa intre Revelatia...dar doar prin tine...Impaca-te cu tine insuti,accepta-te cum esti si conecteaza-te cu fiinta ta, Aici e scaparea...Doar tu, cu tine, poti reusi sa scapi din cub...cauta scaparea prin tine, nu prin 'relatia ideala', TU esti RASPUNSUL ! Relatia ideala de care-mi tot vorbiti e un mit, o poveste, o legenda...NU EXISTA! Uitati de asta, va indeparteza de Adevar in modul asta ! INTELEGETI ! Cauta sa afli cine esti TU, cauta-te pe tine insuti in hazardul asta numit societate, numit viata, numit supravietuire...Cauta in tine Fiinta Superioara, caut-o adanc , ESTE ACOLO, IN TINE ! Prin tine vei gasi REVELATIA, ADEVARUL...nu in doi...Reusind sa scapi din cub , relatia la care visezi de atat de mult timp va putea deveni si ea realitate...Dar...TU esti RASPUNSUL la tot ce cauti, la tot ce intrebi...

................

Pare ca ai ...Teama sa fugi de trecut ...
Nu poti sa dai...Vina pe tine ...
Poate nu ai...N-ai timp sa mai speri ...
Nu vrei sa stii...Nu stii ce-i cu tine...
Nu poti mintii... Cand totul e bine ...
Nu stii ce vrei ...Vrei sa uiti, vrei sa strigi ...
Totu-i minciuna...Cu tine plange inima...
Vine...peste tine...te ingheata
Ploaia te loveste in fata
Singur mereu
N-ai curajul sa crezi in tine
Poate de lumina se ascunde
Noaptea ce in tine patrunde
Singur stingher
Totul pare absurd si la fel
Nu e prea mult sa speri
Poate fi mai bine
Nu e prea mult sa ceri
Singur sa alegi
Sa ai curaj sa spui in fata
Nu imi pasa nu privesc ïn urma mea

pa pa :D

acum imi iau bula mea de sapun si ma duc acolo departe unde nici telefonul nu suna si nimeni nu ciripeste nimic. As vrea eu. De fapt ma duc la dracu in praznic sa imi termin treaba

INTREBARII.......

O ceasca de cafea, o tigara si un ultim gand despre tot... toate acompaniate de melodia care imi place mai mult . Azi spun stop, pentru ca astazi nu ma mai recunosc. Sufletul acela cald, tandru si sensibil a disparut undeva...unde? nu stiu, pare-se ca nici eu nu stiu , dar sper sa il regasesc intr-o zi. In locul lui a aparut un suflet rece, care lupta din rasputeri sa ramana asa, sa nu-si sparga cochilia. Mda, recunosc, suna pompos rau de tot. Nu e. E doar un altfel de a spune ca "orice fericire se plateste". In schimb, pretul platit a fost oarecum mare: la suprafata afisez imaginea unei femei puternice...

consoleaza-ma

speranţa moare doar atunci când ţi-o ucizi singur.
- hai, bate-mă pe umăr stângaci, de parcă ai avea degete de sârmă şi spune-mi there, there, o să treacă, o să uiţi, o să fie bine. de-asta scriu blogul ăsta. pentru că nimeni nu vrea să asculte până la capăt, pentru că nimeni nu are răbdare, pentru că fiecare e ocupat numai cu el însuşi.
ştiu, cer prea mult de la oameni. dar şi ei se aşteaptă la prea mult de la mine. sunt convinşi că eu sunt de piatră sau ceva şi că o să îndur totul până la sfârşitul timpului.
nu te consolează nimeni dacă nu are un interes. prietenia se plăteşte. totul e de vânzare. atât de mulţi oameni îmi provoacă scârbă. se vând pe atât de puţin… pe speranţa unei ocazii din viitor în care vor obţine, poate, ceva la schimb.
aş vrea să fiu la fel de cinică, dar mă doare totul.
asta pentru că n-ai suferit destul. n-ai cerşit compasiune de suficient de multe ori ca să-ţi dai seama că nimeni nu vrea să ţi-o ofere. dacă a fost cineva acolo vreodată să te sprijine a fost pentru că întâmplător avea ceva de câştigat, dar asta nu înseamnă că există într-adevăr suflete nobile în lume.
- îmi aleargă voci în cap…mai toarnă-mi vin…e atât de bine să te înşeli că o să uiţi…încă o gură şi totul va fi uitat…
şi te trezeşti apoi mai mizerabil decât atunci când ai început, în braţele nu ştiu cui, gândindu-te “încă unul care pretinde că îi pasă de-adevărat, fără nici un motiv ascuns… cine ştie ce speră…poate chiar ii pasa …ce naiv…"

only hope .... ceva frumos :)

Exista un cantec in sufletul meu
Cel pe care am incercat de atatea ori sa-l scriu
Ma trezesc in frigul infinit,
Dar tu imi canti din nou si din nou.
Asa ca imi aplec capul,
Imi ridic mainile si ma rog sa fiu doar a ta,
Ma rog sa fiu doar a ta,
Stiu acum ca esti singura mea speranta.
Canta-mi cantecul stelelor,
Al galaxiei tale, dansand, razand si razand din nou.
Cand simt ca visele mele sunt atat de departe,
Canta-mi despre planurile tale cu mine, din nou.
Asa ca imi aplec capul,
Imi ridic mainile si ma rog sa fiu doar a ta,
Ma rog sa fiu doar a ta,
Stiu acum ca esti singura mea speranta.
Iti ofer destinul meu,
Iti ofer tie tot ceea ce reprezint,
Vreau simfonia ta
Sa cante tot ceea ce reprezint.
Cu ultimele puteri
Iti ofer totul inapoi.
Asa ca imi aplec capul,
Imi ridic mainile si ma rog sa fiu doar a ta,
Ma rog sa fiu doar a ta,
Stiu acum ca esti sïngura mea speranta


There's a song that inside of my soul.
It's the one that I've tried to write over and over again.
I'm awake in
the infinite cold, but you sing to me over and over and over again.
So I lay my head back down,
and I lift my hands and pray to be only yours
I pray to be only yours.
I know now you're my
only hope.
Sing to me the song of the stars.
Of your galaxy dancing and laughing and laughing again.
When it feels like my dreams are
so far, sing to me of the plans that you have for me over again.
So I lay my head back down,
and I lift my hands and pray to be only yours
I pray to be only yours.
I know now you're my
only hope.
I give you my destiny.
I'm giving you all of me.
I want your symphony.
Singing in all that I am.
At the top of my lungs,
I'm giving it back.
So I lay my head back down,
and I lïft my hands and pray to be only yours
I pray to be only yours.
I know now you're my
only hope.

http://www.youtube.com/watch?v=j8f8RHWMPyY"> ">

Despre sperante

Sunt cele mai puternice droguri pentru care un om poate crea dependenta, la egalitate cu iubirea si ura. Sunt bunuri de pret, purtate pe spinari de camile, de negutatori vestiti tocmai de departe dintr-o tara a asteptarilor a carei locatie pe harta s-a pierdut de mult. Sunt scumpe cat toate rezervele de aur ale Raiului, incomparabile, inegalabile, masurate doar cu greutatea inimilor care bat flamande de ele. Uneori, sunt asemanate cu fapturi imaginare, cu inorogi si ingeri si sunt nascute in miez de noapte prin impreunarea a cateva vorbe precum “mi-e dor” si “ te vreau”. Sunt efemeride.
Sunt hrana zambetelor, sunt parintii culorilor, a viselor frumoase si hainele sufletului. Sunt “paradisul de dupa colt” al fiecaruia . , as vrea sa ma vad zambind… pentru ca am toate sperantele din lume

psihologie ;)

Viata nu e un sir nesfarsit de zile frumoase si senine. Ne transformam din femei puternice in femei apasate de sentimentele de singuratate, asociata mai mereu cu sentimente de disperare si dezamagire. Stii cum apar aceste perioade? In care nu te mai simti bine, iar disperarea, singuratatea (chiar daca nu e cazul si esti, de fapt, inconjurata de oameni care te iubesc) si dezamagirea bat la usa si nu se dau plecate? Se intampla sa apara brusc. Mergi la culcare intr-o seara, linistita si aparent impacata cu viata ta si a doua zi, la fel ca Alice, te trezesti intr-o lume care nu mai joaca dupa regulile tale si cu un personaj (acel personaj esti chiar tu) care nu mai pare sa se integreze intre prietenii si familia ta.Exista pericolul ca tu sa nu vrei sa accepti faptul ca s-ar putea sa treci printr-o perioada proasta si sa incerci sa fugi de aceste sentimente. Nu e placut sa auzi asta, dar adevarul este ca incercarile disperate de a scapa de aceste stari sunt cele mai sigure metode de a ne scufunda si mai mult. Daca vrei, aceste miscari disperate, lipsite de discernament sau de logica pot fi asemuite cu miscarile haotice ale unui om scufundat intr-o mlastina.
Pentru a putea intelege care sunt adevaratele motive care ne fac sa ne simtim singuri si disperati trebuie intai sa descoperim cum ne manifestam atunci cand ne simtim astfel.Emotiile negative puternice ne afecteaza functionarea in viata de zi cu zi – incepem sa avem interes scazut pentru activitatile zilnice, pentru propria persoana, pentru prieteni, hobby-uri… Femeia isi da seama ca nu este in regula ceva cu ea – in primul rand ca i se atrage atentia de catre persoanele din jur. Apropiatii isi dau seama primii ca nu mai suntem la fel – cel putin in relatie cu ei, ca avem un tonus mai scazut . Nimanui nu ii place sa auda faptul ca respectul de sine scazut sta (si) la baza acestor sentimente.Da, respectul de sine este scazut in momentul in care avem de-a face cu o problema sentimentala. Femeia se confrunta cu ganduri de genul: 'Nu sunt o femeie "buna", nu prezint interes', 'Nu ma mai place nimeni', 'Nu o sa mai gasesc un barbat bun' etc. Toate aceste ganduri nu fac altceva decat sa scada respectul de sine".Ar trebui sa te gandesti astfel: s-ar putea ca sentimentele tale de singuratate si chiar disperare sau dezamagire sa fie cauzate de faptul ca tu nu ai destul respect de sine si ca nu esti multumita de propria ta valoare si de cine esti cu adevarat. Trebuie sa te gandesti foarte clar si foarte sincer daca este si cazul tau.

sa fi dezmagit ....

Nu-mi petrec zilele în disperare şi nopţile în lacrimi fără speranţă dintr-un motiv cât se poate de simplu: sunt îndrăgostita de propria nenorocire. Nu merit nici un fel de simpatie şi probabil nici n-am să primesc: îmi ajunge autocompătimirea mea profundă. Sunt atât de oribil de adâncita în mine însumi încăt nu-mi scapă nici cel mai mic detaliu al tragediei. Stau zi de zi în teatrul propriei vieţi şi privesc cum se apropie de sfârşit drama istoriei mele. Dea Domnul ca cortina să cadă la momentul potrivit şi piesa să nu se prelungească într-un anticlimax plictisitor.
Mi-ar plăcea să fac stânga-mprejur cu un hohot dispreţuitor şi să ies imediat din lumea asta nenorocită.Vă e milă de mine, nu? Sunt singura, n-am un ban, sunt paralizata in lumea asta urata şi peste putin implinesc 27 de ani. Dar pocnesc din degete chiar sub nasul vostru şi, cu egală aroganţă, mi-e mie milă de voi. Mi-e milă de norocul vostru neîntrerupt şi de pacea stătută a minţilor voastre. Prefer furtuna mea. Eu sunt pe moarte, dar voi sunteţi deja cadavre. N-ati trăit niciodată cu adevărat. Corpul vostru n-a fost niciodată trezit la viaţă sub loviturile de bici ale dorinţei deznădăjduite de a iubi, de a şti, de a face, de a reuşi. N-am ce admira la voi, cei absorbiţi de grijile mărunte ale unei existenţe ordinare. Credeţi că aş da comuniunea pe care o am cu inima mea pentru baloanele colorate ale conversaţilor voastre prosteşti? Sau curiozitatea mea pentru interesele voastre nestatornice? Sau disperarea mea pentru speranţa voastră confortabilă? Sau viaţa mea joasă de-acum pentru viaţa voastră lustruită şi curată ca o monedă nouă? Nu, n-aş schimba-o. Mă înfăşor în mantie şi îi mulţumesc solemn Domnului că nu sunt ca alţii.
Oricând se va abate lovitura, trebuie întâmpinată cu o reacţie. Heine a izbucnit în cântec. Beethovena scris Simfonia a V-a. Eu ce voi face când va sosi vremea? Nu cred să am vreun vers sau vreo simfonie de scris, aşa că va trebui să îndur totul cu un rânjet – ca un animal fără judecată … Cât timp am spirit şi echilibru, nu-mi pasă ce se întâmplă – căci ştiu că încă nu se poate considera că am eşuat. Singurul eşec adevărat este cel în care victima rămâne abrutizată, paralizată, părăsită, înconjurată de întuneric, iar pe dinăuntru un cuţit îi taie încet şi fără odihnă corzile inimii. Îmi place să mă gândesc că odinioară am fost o creatură magnifică şi îmblănită care trăia în copaci şi că organismul meu a călătorit prin erele geologice.
Lumea asta ... Mă întreb cum o suportă Dumnezeu – în norii pustii, umezi şi reci. Aşa trăiesc şi eu – numai că eu nu sunt Dumnezeu ...

Dezamagirea e cea mai mare suferinta

Cum impaci un suflet care plange? Ce-i spui unui om in ochii caruia se citesc o disperare deplina, o renuntare totala si o durere implacabila?
Ii poti spune oare ca totul va fi bine? Ca lucrurile vor reveni la normal? Ca va fi din nou iubit si ca va iubi la randu-i si ca de data asta increderea nu-i va mai fi tradata?
Oare poti spune aceste lucruri uitandu-te in ochii omului pierdut in deznadejde? Oare poti spune lucrurile astea stiind ca acel suflet e insasi imaginea vidului primordial?
Cum poti alina un suflet pentru care si fulgii de zapada par a fi morminte deschise?
Cand universul intreg moare in tine, cand simti ca toate insingurarile din lume ti se sparg in suflet si ca toti ingerii decad in privirea ta - atunci iti pui abisul capatai si te ingropi in durere... si-ai vrea sa plangi.
Ai da si ultima stea de pe cer pentru o singura lacrima in care sa-ti pui tot amarul. Dar nu poti sa plangi. Si-abia atunci intelegi cum cineva a putut fi om si nu mai este.

capus sus ....merg inainte ;) :P

Astazi m-am hotarat!Pastrez cele mai frumoase amintiri si clipe pentru inima mea nu mai privesc in urma voi incepe sa zambesc poate ca m-am gandit prea mult la alti si mai deloc la mine ...eram in stare sa-mi dau si sufletul pentru acei "indivizi"cu chip de om si suflet de demon ....
Poate imi va fi greu la inceput sa ma adaptez noului caracter dar viata e o jungla ochii pentru ochii si dinte pentru dinte unde multi intra putin supravietuiesc am vazut de multe ori pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti
Poate ca m-am decis prea tarziu pentru a mai schimba ceva dar imi doresc cu orice pret sa merg mai departe si sa fiu cu fruntea sus !

cine sunt eu ....?

Ma gandesc cum sa incep ceea ce vreau a spune... poate ca cel mai potrivit ar fi prin... a spune...
Deci... cine sunt? - un om, mai exact o femeie, inca o copila, care doreste sa patrunda cat mai adanc in tainele vietii... - o persoana care doreste ca viata-i sa fie mai linistita de acum inainte si totusi agitata, caci... cum altfel mi-as putea da seama ca traiesc? - o persoana care incearca din rasputeri sa se adapteze acestei lumi, societati, vieti, dar care este innebunita dupa nou, cunoastere, mister...
Unde doresc sa ajung? - acolo unde nu a ajuns nimeni niciodata si unde nu va ajunge cu siguranta... la acea ultima speranta care se afla in mine, la acea mica farama a MEA, la Dumnezeul care traieste in mine, la VIATA si la EXISTENTA mea.
Am incercat de atatea ori sa spun gata, am ajuns acolo unde doream, dar de fiecare data ceva striga in mine cu disperare ca inca nu am ajuns... si daca as fi ajuns, ar fi insemnat oare sfarsitul meu aici?... sau poate un nou inceput?

fara sens ...

Stiu. Stiu. Ai sa-mi spui ca suna stupid, ca am inceput sa zambesc aiurea cand vorbesc despre viata, ca rad fara motiv, ca nu-mi mai pasa, ca nu mai stiu cum sa ascult, ca vorbesc prea mult fara sa spun nimic, ca privesc adanc fara sa cer nimic,ca tac mereu si atunci cand o fac spun totul, ca strig in gura mare ce simt, ca privesc prea mult in gol, fara sa vad nimic, ca visez prea mult si traiesc din vise.Iar eu, eu de acum, nu am sa mai cred in basme cu printi si printese.

mergi mai departe ....

nu uita niciodata ca pielea se increteste ,parul incarunteste , iar zilele se aduna in anii . dar ce este mai important se conserva :forta si determinarea ta nu au varsta spiritul tau este cel care indeparteaza panzele de paianjan , dincolo de orice punct de sosoire este un punct de plecare ,dincolo de orice reusita este o alta incercare , cat timp traiesti sintete viu / vie . daca ti-e dor de ceea ce faceai fa-o din nou , nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp , mergi mai departe cand totii se asteapta sa renunti,nu lasa sa se raceasca taria pe care o ai in tine , fa astfel ca in loc de mila sa impui respect , cand nu mai poti sa alergi ia-o la trap, cand nu mai poti nici sta ia-o la pas , cand nu poti sa mergi ia bastonul , insa nu te opri niciodata

m-am saturat ....

M-am cam saturat aproape de tot…
M-am saturat sa fiu dezamagita de toti si de toate…si m-am saturat de toti cei care dupa ce ca sunt prosti mai si semnalizeaza…Eu cred ca am magnet la prosti si la needucati ….
Sunt linistita si nu deranjez pe nimeni si tot se gaseste unul sa ma muste de fund si sa ma enerveze si eu ca fraiera mai si ascult ce zic alti. Ar trebui sa ma lase rece toate comentariile aduse la adresa mea dar iar ca fraierica geamantan imi pasa…si ma gandesc oare de ce nu poate fiecare sa isi traiasca viata linistit si sa nu se mai bage cu nasu unde nu ii fierbe oala.
Cat de mult m-as stradui sa nu dau prea multa atentie anumitor lucruri ce nu merita e mai tare decat mine…nu pot sa accept minciuna pe fata… si ma consum ca proasta in mine si ma gandesc cu ce oare gresesc eu asa de mult. URASC cand cineva ma MINTE desi adevarul e mult prea evident URASC din tot sufletul pe toti cei care fac parte din categoria mincinosilor….si URASC cu disperare cei care te mint in fata…….Mai bine accept un adevar dureros asa cum e el, decat o minciuna.
Tocmai in momente dinastea incepe omul sa devina miserupist!
Am inventat un cuvant nou care in noul meu vocabular inseamna : a ti se rupe de tot si de toate.
Pa lume !

doare

...cand oamenii carora le dai totul devin fara constiinta si lovesc...
dar cand cineva trage cu kalshnikov....

PT SUFLETELUL MEU CEL MIC :)

pentru ca zambetul tau sa nu fie niciodata umbrit as cauta lumina in intuneric , pentru ca ochii tai sa nu fie tristi as reanvia frunzele care mor toamna , pentru ca pasii sa-ti fie calauziti spre bine tot timpul as lua stelele de pe cer ca sa-ti luminez calea , pentru iubirea ta neconditionata as ingheta soarele , pentru pupicul tau cel dulce as topii ghetarii si as seca marile pentru minunea ca esti in viata mea as transforma si clipa in eternitate , petru toate cuvintele pe care nu am stiu sa le rostesc in limba ta as face ca timpul sa fie reversibil ,pentru intreaga ta fiinta as renunta la orice , pentru ca esti cel mai frumos lucru care mi-sa intamplat in viata , pentru ca fara tine as fi nimic ,si cu toate acestea tot cred ca nu ar fi de ajuns pentru a-ti demonstra cat de mult insemni pentru mine .... TE IUBESC INGERASUL MEU CEL SCUMP ............ pt ANDREEA MARIA

un haos ....

nu conteaza atat de mult ceea ce faci , ci cata dragoste pui in ceea ce faci ...

in iubire , totul se schimba , toate devin insemnate , dintr-un nimic se naste un colos ....

inima are taina pe care nici o ratiune nu o patrunde...

intunecand intunericul , iata portile luminii...

despre mine la misto :)))

Nici tanara, da’ nici batrana. nici frumoasa, da’ nici urata , nici cu vino-ncoace, da’ nici cu du-te-ncolo , nici prea mistocara , da’ nici prea serioasa. nici un suflet nobil, da’ nici o bestie , nici stana de piatra, da’ nici plapanda , nici de-o inteligenta rara, da’ nici vreo proasta, iar in cele din urma, nici prea citita, da’ nici de necitit.

sfatul meu ....

Pentru a avea ochi frumoşi, uită-te după ce e bun în alţii; pentru a avea buze frumoase, spune doar vorbe bune; iar pentru a avea ţinută, mergi cu convingerea că nu eşti niciodată singură

DORINTE

Daca fiecare floare rasarita primavara,daca fiecare adire de vant bine venita pe arsita verii, daca fiecare frunza purtata de vant toamna , daca fiecare fulg de nea asternut pe obrazul meu, ar putea indeplini o dorinta…eu nu mi-as dori NICIUNA ! Pentru ca dorintele sunt pentru cei care nu si-au invatat lectia si merita ce-a de-a doua sansa. Eu…hmmm…pot spune ca mi-am invatat lectia…si nu o singura data,ci de nenumarate ori .

destinul

Se spune ca oricine care trece prin viata ta iti lasa niste urme in suflet...

Destinul meu e frunza ce-a cazut sub pasii tai nepasatori si reci. Nu te condamn, grabite trecator, poarta-ti pasii pe al tau drum in zbor... Daca intr-o zi destinul tau va semana cu al meu, aminte sa-ti aduci de frunza ce-ai strivit in drumul tau... Daca vrei sa ma ridici gandestete daca te merit sau daca ma meriti eu sunt un gand de bine care doreste un singur lucru de la tine; un ZAMBET Moare cate putin cel ce nu isi schimba existenta, cel ce nu vrea sa construiasca ceva nou, cel ce nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste... cel ce isi petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia ce nu se mai opreste, cel ce abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput, cel ce nu intreaba de frica sa nu se faca de ras, cel ce nu raspunde chiar daca are un raspuns... Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie! Daca va fi sa minti, minte in privinta durerii tale! Daca va fi sa furi, fura o sarutare! Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi

cine stie raspunsul?

Nu sunt ce par a fi, nu sunt... nimic din ce-as fi vrut sa fiu... dar fiindca m-am nascut fara sa stiu, sau prea curand ori prea tarziu, m-am resemnat. si n-am ramas decat... ce sunt!" am si eu o intrebare CE FACI ATUNCI CAND NU STI CE SA FACI?

tristetea ... ce este ?

Cineva spunea „ca prin scris si vorbit se vindeca sufletul“... se pare ca la mine nu are efect... sunt din ce in ce mai trista... se pare ca ma reprezinta... cu toate ca sunt o fire vesela... chiar foarte vesela... Si ploaia... o auzi... Ii auzi cantecul?... Vorbeste-mi... Canta-mi... Imbata-ma cu iubirea ta... nu ma arunca in colturile tristetii... sa ma taie cu taisurile ei... si nu ma lasa in tacere...Si vine ea TRISTETEA... vreau sa te vad... vreau sa-ti vad zambetul... vreau... vreau... si totusi... nu mai stiu ce vreau... Si vreau sa vina SOARELE... sa ma-ncalzeasca prin dragostea lui si sa te alunge... pe tine... TRISTETE...De ce-mi toci sufletul... de ce ma lasi visand... esti ca un ecou in sufletul meu... si te repeti tot mai des... de ce... de ce... de ce... lasa-ma... vreau sa fug de tine... si totusi ceva ma atrage ca un magnet...Lasa SOARELE sa vina sa ma incalzeasca cu dragostea lui... sa-mi umple viata cu lumina lui... sa ma orbeasca cu razele lui...Vreau sa-ti spun ADIO... ADIO... ADIO TRISTETE... te las in urma mea... nu te vreau... nu te-am cautat... tu mai gasit si eu nu te vreau... nu... nu...Vreau sa ma lasi in pace... sa nu mai am acea privire tulburata de tine... sa nu mai oftez... sa ma lasi sa fiu fericita...E chiar atat de greu... Se pare ca tristetea si fericirea sunt surori... si merg mana in mana... nu putem trai fericiti daca nu exista si putina tristete... cred...

sunt eu :P

nu sunt poeta ...nu sunt filozoafa ...nu vreau sa fiu...pana la urma urmei adancurile sunt doar ale mele si sunt neexploatate nu sunt nimic din visurile tale ....imi traiesc viata ...ma agit ... glumesc si rad...si inclusiv cand va cadea cortina tot asa am sa raman ... sunt omul din spatele scenei ...si pentru un moment am visat la spectacol ...si am uitat ca eu sunt spectacolul ...

tuchi la la ...bucurati-va de viata ... mai bine ca mine ...

inchei pledoaria aici...e tarziu ...s-a terminat cafeauasi tigarile ('up) si ...restul vine de la sine ...relax ...just do it ...fi liber ! ...

eu sunt razna ...si ...mai razna e ca nu stiu ce va urma ...dar e ceea ce vreau ...
nu imi pasa de absolut nimeni ...

si ce daca am ce am ...sau n-am sau vreau sau nu vreau ...asta nu ma opreste

haideti .....

haideti sa ne prefacem ...haideti sa ne mintim ...haideti sa fim ipocriti ...haideti sa amagim ...haideti sa folosim cuvinte ...haideti sa ne ascundem ...haideti sa ne zambim parsiveste...haideti sa ne barfim ...haideti sa ne uram ...haideti ...
pentru voi am toate mastile mele ...pentru voi ma ascund ...am inceput sa va cunosc ...sa va simt ...imi place sa va aud vorbind ...imi place sa va las in voia voastra crezand ca reusiti ceea ce va propuneti ...e jocul vostru ...dar e stilul meu ...

ma amuz ...inca ma mai amuz de incercarile voastre ...de ura pe care o aveti ...de dorinta de a masca si de a face rau ...va jucati cu cuvinte si cand e vorba de fapte ...nu stiti ce inseamna
va imbracati in zambete ...va imbracati in laude ...va imbracati in cuvinte armonioase ...in promisiuni ...si?si?....nu sunteti in stare de nimic
nu sunt nici mirata ...nici socata ...nici enervata ...ci pus si simplu intr-o dorinta acuta de a scrie despre voi ...
oameni ce nu isi pot accepta conditia ...oameni ce nu pot accepta adevarul ...oameni ce nu pot cladi nimic sincer ...nimic din suflet ...

de aia iubesc doar ce exista fara motiv ...de aia apreciez faptele si nu cuvintele ...de aia nu accept rautatea ...de aia sunt ceea ce sunt doar pentru mine ... si un pic ...de aia nu sunt ca voi ...

pot sa folosesc cuvinte mari, pot sa creez epitete si metafore , stari euforice si pot sa fiu vulgara ...pot ...si pot sa le fac din suflet...

dar voi ....???
va folositi de oameni ...va alimentati nevoile din slabiciunile altora, va claditi viata din nevoile altora ...masti peste masti ...trupuri insipide ce pasesc zi de zi in aceeasi viata mizera pentru a face rau ...pentru a jigni, a se folosi, a minti ...a dezvolta ura si egoism ...inchideti ochii si vedeti totul in fata voastra...mai putin adevar, iubire, familie, prietenie ...sinceritate ...puritate....

inchideti ochii si va vedeti construind planuri ...

nu sunt perfecta si nu am sa fiu ... dar sunt umana ...apreciez fiecare gest si fiecare fapta ce vine din suflet ...

iubesc din suflet si adevarat fiecare om ce il am aproape ...iubesc sa fiu om cu oamenii ...iubesc sa ofer si sa primesc inapoi fara motiv ...fara ascunzisuri ...iubesc sa fiu eu asa cum sunt ...neinteleasa si fara intelegere ...iubesc sa ii accept pe cei de langa mine asa cum sunt ...

...iubesc sa imi fie mila de voi ...

niciodata nu as putea sa..........

niciodata nu as putea sa las sa treaca o zi fara zambesc ...

niciodata nu as putea sa traiesc fara suflet ...nu as putea sa traiesc in singuratate ...fara sentimente si cuvinte ...

niciodata nu as putea sa nu mai fiu un copil ...

niciodata nu as putea sa nu mai visez ...sa nu ma pierd printre vise si stele, sperante si ganduri de mai bine...

niciodata nu as putea sa traiesc fara imaginatie ...fara lumea mea pe care o creionez si o cladesc cu fiecare zi ce trece ...

niciodata nu as putea sa ma prefac in asa fel incat sa imi pierd identitatea ...sa ma ascund atat de bine dupa o masca incat sa uit cine sunt si ceea ce vreau ...sa mint in asa fel incat sa ranesc orice suflet s-ar apropia de mine ...

niciodata nu as putea sa traiesc fara iubire , fara dragoste, fara pasiune , fara adrenalina ...

niciodata nu as putea sa traiesc doar material ...ma invalui si ma hranesc spiritual ...oricat de copilaresc ar parea ...

niciodata nu as putea sa imi iau adio de la trecut ... sa uit ceea ce a fost ... sa uit ce am simtit ...ce am urat, ce am iubit, ce am dorit, ce mi-a placut ...ce m-a durut ...

niciodata nu as putea sa traiesc fara eu, tu, noi, voi ...

niciodata nu as putea sa traiesc fara placere si durere...fara alb si negru ...

eu, tu , noi ,voi?.....ce nu ati putea niciodata?....

gandesc..... aiurea ???

senzatia aceea de sange palpind in tample...obraji fierbinti ...un stomac strans, chircit...o durere placuta si o mutenie de neimaginat ...ochii ce sclipesc a dorinta ...senzatia asta mi-o doresc din nou ...nici nu mai stiu de cand nu am mai avut-o...nici nu mai stiu daca o sa o mai am ...stiu acum atat de multe ...dar nu mai simt nimic ...

sau poate o sa simt ....sau poate o sa se intample

atatea idei si atatea prejudecati ...atatea probleme ....atata mandrie si orgoliu...indiferenta...lucruri rastalmacite...si atatea complicatii ...subtilitati si observatii...in loc sa lasam lucrurile sa decurga de la sine...sa vina neprevazut ...sa se intample fara prea multa agitatie si fara prea mult gand ...un zambet poznas si fastacit...un copil mic cu o jucarie noua...

libertate...ma simt uneori obosita de atata libertate...de alegeri ...de atatea planuri imaginate si planuite...cand m-am schimbat ?...cand am devenit un om matur?...cand am devenit atat de pretentioasa si am renuntat sa simt cu adevarat momentul?...

oare e doar o stare de moment acum?...de ce imi pun aceste intrebari?...in loc sa ma gandesc atat de mult ...nu ar fi cazul sa actionez si sa ma joc?....sa ma joc ...

ma uit in jur...ascult ...observ...imi sunt impartasite ...sunt doar probleme...sunt conflicte si neintelegeri ...nu e nimic din ce as putea spune ...eu asa as vrea ...

oamenii uita sa se mai bucure impreuna de lucrurile marunte ...oamenii uita sa isi acorde libertate...uita ca nu trebuie sa posezi un lucru ca sa il ai ...uita sa se bucure de neprevazut ...si cel mai dureros uita ca viata trebuie traita...nu programata dupa reguli si ca cel de langa trebuie sa fie "ASA CUM VREAU EU"...

nu cred in povesti cu pasiune ce tine 3 luni, dragoste ce tine 3 ani...nu cred ...si cu toate cartile create pentru a aduce profit oamenilor care nu simt nimic si au timp sa scrie teorii despre dragoste in loc sa o traiasca ...tot nu am sa cred...

nu cred in perfectiune si nici in dragoste pana la adanci batraneti ...dar inca mai cred in spontaneitate, distractie, libertate, respect, dorinta, comunicare si interactionare ...si cred ca toate astea pot duce undeva ...un pic mai departe de ceea ce sunt inconjurata...

i am alive ..... la naiba

Am savurat fiecare gurita de cafea aburinda de dimineata...o dimineata nu chiar senina dar plina de speranta! Am zambit si zambesc in continuare...exista o continuare si eu o fac! Nu imi e frica de ceea ce urmeaza pentru ca eu hotarasc scenariul ...

M-am plictisit de dezarmarea asta a mea prosteasca ...m-am saturat de toti oameni care incearca sa te invinga si sa te doboare si te imping spre resemnare! Hei, hei, hei ...adio, dar nu pe curand!

Simt dor , simt fericire, simt nevoia de o imbratisare, simt nevoia sa ma arunc cu capul inainte, simt ca ma joc, simt ca zambesc, simt ca rad din suflet, simt ca privesc cu adevarat ...nu mai simt indiferenta! Traiesc! ...si mai am ceva de trait! ...

Nici un hei rup ...nici un hai ca poti ...nici un speranta moare ultima ...ma enerveaza starea asta! nu ma caracterizeaza ...nici macar in adancul sufletului meu!

Gata! Ma invalui in tot ceea ce ma inconjoara...de tot ceea ce este viu si ma trezeste la viata!

Azi piesa se joaca altfel ...se joaca cu inceput, intriga, deznodamant si happy end! Eu hotarasc ...scena ma asteapta ...e o lume intreaga de explorat si o continua gama de sentimente pe care trebuie sa le descopar ... fara bine, nu e rau ...fara rau, nu e bine! Le vreau pe toate in viata asta! Altfel nu as mai fi eu ...altfel nu as mai trai! Totul si nu un mare nimic! Traiesc, la naiba!

si daca ...?

nimic nu este ceea ce pare ...nimic nu este ceea ce eu vreau ...un gand, o vorba si totul se transforma ...ma las in voia vantului ...ma las in voia gandurilor mele ...ma las in voia primelor intuitii...tot ceea ce fac are tot timpul o urma de indoiala ascunsa undeva in coltisorul acela ascuns...si daca?...

ramane un raspuns mut ...o intrebare retorica ce imi umple mai departe viata de indiferenta ...

am urat toata viata compromisurile ...am urat toata viata sa vad un om folosit de catre altul ...am adunat din experientele mele si din tot ceea ce am vazut ...orgoliul ...acel orgoliu de a iesi mereu cu fruntea sus ...de a putea sa privesc omul in ochi si sa nu aiba cu ce sa ma invinga ...de multe ori asa ma si simt ...invincibila ...desi uneori doare si simt ca imi vine sa urlu si sufletul se rupe in mine ...si ma macina si ma chinuie ...adun aceeasi tarie si aceeasi indiferenta caracteristica ...acum mai mult ca niciodata nu am sa las garda jos ...si cu cat timpul trece si cu cat anii se aduna si experienta creste ma simt puternica ...nu imi place sa ranesc oamenii ...dar nici nu accept sa fiu ranita ...sa depind de cineva sau de ceva ...sa astept ...sa nu mai lupt ...

tot timpul ...in tot ceea ce faci exista un revers ...si daca ?...si daca stateam si nu plecam ce obtineam ...ei bine, de multe ori reversul este un vis ...si daca il alegi alimentezi slabiciunea ...

si asa am ajuns la concluzia ...cine isi doreste ceva cu adevarat lupta pentru acel ceva si nu doar asteapta ...eu stiu sa lupt si continui ...stiu sa dau si sa primesc ...de data asta insa aleg ...sa primesc intai ...sa simt ca merita ...ca se lupta pentru mine ...vreau eu sa ma simt cineva ...nu sa te transform eu in cineva ...vreau ca tu sa imi luminezi ziua nu eu pe a ta ...vreau ca tu sa ma faci sa simt ca imi doresc cu adevarat asta ...

si daca ?...

cred ... crede .... este simplu dar greu

simplu ...cred in ceva al meu ...in acel ceva ca pot fi altfel ...cred in mine ...cred in oglinda aceea care arata atat versiunea rea cat si cea buna ...cred in mine si stiu ca pot ...doar cred si asa merg mai departe ...iubesc neconditionat ...imi doresc sa fiu libera ...cred in mine si e timpul ca si voi sa credeti in voi ...fiti liberi si alegeti in viata ceea ce va doriti ...nu ceea ce trebuie ...nu ceea ce e bine pentru ceilalti ...gasiti in voi tot ceea ce este mai bun ...gasiti in ceilalti tot ce este mai bun ...gasiti in orice s-ar intampla o farama de bucurie ...cautati si gasiti ...faceti tot ceea ce va doriti ...fara disperare, fara regrete...doar tu si cu tine ...tu si restul lumii ...doar tu ...crede in tine ...

dorinte ...

imi doresc barbatul pentru care eu sa fiu "totul"...nu vreau totul acela posesiv, agresiv, orgolios, gelos, monoton, obosit, gresit....

imi doresc ca noi doi sa fim liberi ...si totusi impreuna...
imi doresc sa nu fi acela pe care eu il visez...nu imi doresc de fapt perfectiunea...nici eu nu sunt perfecta...sunt doar eu ...imi doresc un tu ...doar tu ...
imi doresc sa te simt, sa te privesc ....
imi doresc sa stam tacuti unul in fata celuilalt si sa simt atat de multe ...imi doresc privirea ta sa ma patrunda pana in strafundurile fiintei mele ...imi doresc sa simt un gol in stomac doar atunci cand clipesti privindu-ma ...imi doresc sa simt vibratia ... imi doresc doar sa ma privesti si apoi sa facem dragoste ca doi nebuni...
imi doresc sa vorbim orice si oricand si totusi sa nu vorbim prea mult ...imi doresc sa ma alinti si totusi sa te impui ...
imi doresc sa ma tii strans in brate atat de puternic ...sa ma simt protejata ...
imi doresc ca azi tu sa te vezi cu prietenii tai ...eu cu ai mei ...si noaptea sa ne regasim acasa ...
imi doresc ca oricand eu sa am timp pentru eu ....si tu sa ai timp pentru tu ....si totusi sa fim doar unul singur...
imi doresc sa avem incredere...
imi doresc sa ne satisfacem unul altuia toate placerile ...nu ca un compromis, nu ca o obligatie ...ci din dorinta ...
imi doresc sa nu cautam raspunsuri ...ci sa acceptam totul asa cum este ...imi doresc sa fim nebuni ...mistuiti de dorinta ...doi copii maturi ...mereu pusi pe sotii ...si totusi maine atat de seriosi ...
imi doresc sa fi "totul" pentru mine ...

visez...descopar..creez...traiesc...

cel mai urat lucru in viata este singuratatea ...vreau sa uit si sa ma trezesc fara sa mai simt...nu am cerut niciodata nimic inapoi ...nu am avut pretentia la nimic ...nici macar atentie nu am cerut ...am renuntat la toate principiile mele, la prejudecati, la simplitate, la normalitate, la indiferenta ...visez.... descopar....creez....traiesc....

amestecatura de ganduri...

Daca nu as trai tot aici , daca nu as fi printre voi, daca vietile noastre nu s-ar ciocni, daca nu am trece prin aceleasi cacaturi zilnice impreuna, as spune...da, o avea un motiv...tot scriind inteleg multe ...pe langa faptul ca pe un om nu il cunosti toata viata ...filozofie antica si de demult....lectie invatata...descopar cata falsitate exista ...ce ma uimeste? cum pot trai astfel de oameni cu ei? cum pot da sfaturi? unde este adevarata lor personalitate? nu inteleg pur si simplu ...stiu ca viata e grea, o tarfa dupa care mori...dar nici chiar asa...atatea tertipuri, atata ipocrizie...e atat de simplu sa fi tu ...e atat de simplu sa infloresti ...e in natura firii ...

am auzit pareri de genul ..."in momentul in care lasi lumea sa te vada cum esti devii vulnerabil"...sau "mai bine ma ascund, pentru ca si ei se ascund"...sau "de ce sa nu fiu ca si ceilalti"...

haide, ce dracu! nu am sa ma prefac ca eu nu m-am ascuns, nu am sa mint si sa spun, da, eu sunt cea mai corecta, nu imi ridic statuia sinceritatii ...dar clar, nu vreau sa fiu ca voi!

imi este suficient ca sunt "o mare" actrita pe scena vietii, o marioneta, ca sa stau si sa accept minciunile si gogosile voastre zilnice...vreau sa nu mai suport, sa nu ma mai prefac ca nu vad si ca nu stiu ca mintiti si va ascundeti...vreau sa nu fiu ca voi! ...

ce m-am enervat ...:)))))))))....dar chiar vreau sa strig behehehe (e inevitabil)...si sa nu fac parte din turma asta! ....prefer sa fiu turma aratata cu degetul, decat turma de dupa deget...

da-mi o masca sa vezi cine sunt ....

ma crezi ca uneori imi este dor de mine?...ma crezi ca imi este dor sa zambesc din tot sufletul?...ma crezi ca ma gandesc uneori la mine...nu stiu ce sa mai cred ...sunt obosita ...sunt un copil ce iar si-a pierdut jucariile ...s-a plictisit, le-a aruncat, le-a dat ...si ma transform ...sunt iar adult...sunt trista, sunt deprimata, sunt agitata si imi caut noi jucarii ... o noua masca ...

un amalgam de vise si de ganduri...un amalgam de stari ...dimineata si noapte...doua persoane total diferite ...noaptea sunt doar eu si cu demonii mei ...sunt eu invaluita de ganduri ce nu ma lasa sa respir si ma acapareaza si ma arunca intr-o alta lume ... si vine dimineata ...si iar ma joc ...

acum nu mai am jucarii ... sunt plictisita ... aceleasi stari ...as vrea sa taca vocile din mintea mea , sa nu mai aud nimic, sa devina trecut ...definitiv...

ma crezi ca nu mai simt nimic?...ma crezi ca visez mereu, intr-una?...ma crezi ca ard de dorinta?....ma crezi ca mi-as dori sa ma crezi?...

mi-as dori sa ma cred si eu ...de fiecare data...sa ma cred ...sa ma incred in mine...sa ofer incredere si nu doar un strat rece...ceva nedescifrat ...ceva de azi pe maine ...

traiesc intr-o lume de masti ...evoluez pe aceeasi scena ...cu acelasi decor ...la nesfarsit ...aceeasi cautare...aceeasi poveste ...in care eu devin acel personaj dorit de regizor ...si vine noaptea ...sunt eu ...ma crezi ca sunt eu ? ma crezi ca vreau inapoi visele mele?...ma crezi ca vreau sa ma vezi?...

sunt aici ....sunt eu si o oglinda ...ea nu ma arata decat pe mine ...in stare pura ...ea nu vede nici suflet, nici demoni, nici ura, nici iubire...ma vede ...eu de ce nu ma vad?...unde sa ma caut?

un copil, o masca, o scena si un dor ce ma arde...un suflet, demoni, o oglinda si eu ...cautandu-ma ....

ma crezi?...