adevarat ????

Cica visele oamenilor sunt aripi cu care ei zboara spre cer. Asa ca incerc un exercitiu de autosugestie si imi tot repet: Si visele se implinesc, trebuie doar sa credem in ele! Ochii mi s-au luminat putin si mi-a venit in minte un citat de V. Hugo “Sunt clipe de nedefinit acelea in care doua suflete isi vorbesc intr-o limba ce nu poate fi inteleasa decat de ele, cand tace tot ce-i omenesc, iar ele se unesc tainic pentru viata acestei lumi”.
Ma gandesc cum ar fi daca as iubi din nou… Dar parca e din ce in ce mai greu sa gasesti pe cineva compatibil cu gandurile tale. E atat de greu incat am ajuns sa cred ca e aproape imposibil si ca sunt in cautarea unei perfectiuni care de fapt nu exista.
Dar se spune ca dorul de dragoste este chiar dragoste. Dar mie nu mi-e dor de nimic si de nimeni. Ce s-a intamplat cu fluturii din stomac? Au murit de moarte buna sau au fost alungati? Oricum, golul nu il simt in stomac, ci in suflet si doar el intelege ce se petrece acolo. E un gol ce odinioara era plin ca sacul lui Mos Craciun in vremurile cand nu era afectat si el, saracul, de criza. In vremurile cand simteam ca am multe de daruit si nu asteptam sa primesc nimic la schimb… Acum rolurile s-au inversat si sunt in postura celui ce vrea prea mult, dar nu daruieste nimic.
Dar inca mai visez pentru ca vreau sa zbor spre cer. Sper sa nu cad din nou.