Nu ştiu să fug, să uit de tot ce mă-nconjoară,
Nu ştiu s-aleg, mai simplu, o cale mai uşoară,
De parcă totu-i pus ca eu să mă împiedic,
Zi de zi, în suflet port acelaşi sentiment puternic
Dorul mă doboară, puterea n-o mai am, căci m-am pierduta,
Încrederea, speranţa, zâmbetul, toate-au dispărut demult,
Le caut disperata, zilnic ne-ncetat în labirintul vieţii mele,
La nesfărşit mă simt închisa, pierduta fără iz de-orientare.
Şi vreau să cred, că totu-i doar un vis al dimineţii,
Un vis urât ce zilnic, zilnic mă-nconjoară,
Şi vreau să cred că într-un final mă voi trezi,
Şi vreau să am din nou, în suflet acea speranţă – rază de lumină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu