Alerg să fug de mine, să nu mă mai întorc,
Alerg să-mi schimb destinul solitar şi crud .
Alerg aceleaşi scuze, nu vreau de-acum sa mai aud !
Alerg să nu mai desenez al vieţii obscur cerc..încerc !
Mă lovesc de-aceleaşi cuvinte, triste bariere,
Ce nu mă lasă nicidecum visele să le trăiesc,
Căci nu-i aşa am suflet sincer, e cât se poate de firesc,
Inima din nou, acum îmi spune “fraiero, fraiero, fraiero ! “
Credeam că universul mi-e prieten, că m-ajută,
Credeam că fericirea nu ţine cont de chip ,
Credeam că el necondiţionat m-acceptă,
Dar nu-i aşa, viaţa pentru unii este doar un alt stereotip..
M-am săturat să caut la infinit scuze puerile,
M-am săturat să curăţ mereu acelaşi parfumat r***t,
M-am săturat mereu, să caut tot eu chipurile,
Care la un moment dat în furtuna vieţii m-au abandonat..
Frutrata, dezamăgita, căutând luminiţe în negura tunelului,
Surprinzător sau nu, am dat de-un imens, sarcastic dejavu !
Acelaşi sentiment de ” mai bine stau în banca mea “
A câta oară-mi spun eu oare ” azi din nou nu e vremea mea.. ”
Şi eu? Eu nu merit ?
În ciuda zvonurilor, am şi eu un suflet !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu