rugaciune

Duhule Sfant, te rog sa-i ajuti si sa`i ocrotesti pe cei care citesc aceaste randuri, te rog sa-mi binecuvintezi familia, prietenii, rudele si pe cei pe care ii iubesc, iar acolo unde exista durere, te rog sa le daruiesti pacea si mila Ta, acolo unde exista indoiala, te rog sa le inspiri o incredere innoita prin Harul Tau, unde exista o nevoie, te rog sa le-o implinesti. Binecuvinteaza-le Tu caminul, familia, munca,da-le Intelepciune si Lumina in viata lor. Binecuvanteaza-i cand pleaca si cand se intorc acasa, mergi inaintea lor si deschide-le calea. Calauzeste-i si ocroteste-i clipa de clipa in toata viata lor. Fa ca pentru fiecare Craciunul sa fie deosebit acolo in suflet macar. Duhule Sfint, iti multumesc ca tu vei face mai mult decit iti pot eu cere..si ca le vei da mai mult decat le pot ura! Amin

Eu si…..si restul!!!

Sunt mult prea egoista, posesiva, dificila, exigenta, mult prea indrazneata iar apoi timida mult prea sigura pe mine iar apoi raman cu teama de a pierde controlul si cu teama ca vointa mi se anihileaza
Sar de la un gand la altul ca la cursa cu obstacule, si in final nu imi mai pasa de ceea ce gandesc , si de ce risc pentru cateva momente. Totul vine pe fondul unei asteptari inutile a ceva ce stiu ca nu se va mai intampla.
In mine e totul e un shake : fericire, tristete, melanconie, entuziasm, frica, toate aceste ingrediente formeaza un cocktail care isi schimba gustul si culoarea in fiecare moment cu toate ca ingredientele sunt aceleasi. Ma inchid in mine si privesc inca nu pot descrie, imi lipsesc cuvintele sau poate cine stie inca nu s-au inventat in mine ramane emotia pura si continui sa traiesc.
Incep sa fiu si mai nepasatoare ca inainte mi-e egal ce cred altii oricum dau cu parerea fara sa stie adevaratele motive. Azi am decis…de maine nu imi mai pasa…
Nu incerca sa intelegi ceva ce nu ai inteles din primul rand ca nu ai sa intelegi oricum.

timpul trece ...

Stau… sunt doar eu si lucrurile mele personale in jur …si nimic mai mult … doar eu sunt materialul numit “fiinta vie”, “ om”. Caut un timp in mintea mea, un timp care sa ma faca sa simt ceva, un timp care sa ma invete sa zambesc. Nimic… tot eu si lucrurile mele din jur. De ce nu mai am putere asupra timpului, asupra ceasului din camera, de ce nu mai pot sa intorc timpul, sa ma intorc in alta “era” si sa inteleg “marele” meu destin … Dar, stai! Intrebarea suna asa : ai avut vreodata putere asupra timpului? Ai reusit tu vreodata sa-l controlezi sper binele tau? te-ai jucat cu “telecomanda” lui si ai dat ba inainte, ba inapoi asemenea filmului “ Clik”… daca raspunsul este “da” atunci tin sa te felicit si, de asemenea, te rog sa redactezi un mesaj, un ghid , CEVA care sa ma ajute si pe mine sa descopar “lumina farului din Tara Nimanui”.Azi esti tanar si maine cand te vei uita in oglinda iti vei vedea ridurile, asta insemnand ca ciclul vietii tale se va sfarsi in curand. Si atunci incerci sa te aperi asemenea animalul speriat, pus la colt, inconjurat… da, atunci vei incerca sa faci ORICE numai ca sa te poti simti DIN NOU Tanar De fapt, nu cred ca exista un timp al fericirii absolute si poate asta chiar iti doresti de multe ori, un timp in care sa simti bucuria deplina, fericirea dintai, sa simti ca existenta ta isi merita rostul si ca nimic din ceea ce faci nu esti chiar o lupta in zadar. Omul este una din persoanele care doresti sa ARATE, sa PREZINTE, sa SIMTA si SA SE SIMTA… el vrea TOTUL cu scopul FERICIRII ABSOLUTE. Dar, ca multe alte minciuni din viata asta, timpul este o alta minciuna, timpul si lucrurile sale nu sunt decat elemente care incearca sa ne ocupe din viata, din mintea noastra… el vrea sa fim constienti ca suntem “ muste de-o zi “…

ceva haios :)

barbatii sunt precum pantofii:cei care iti plac,te costa.
foarte putini merita pastrati mai mult de un sezon;
cei comozi nu te atrag,iar cei care te atrag nu vor sa intre;
oricat le-ai vb,nu devin maleabili;
unul singur nu e de ajuns decat pt cenuserese.
unii merita lasati la usa...lumea te judeca in functie de ei;
cei sireti trebuie legati.
Concluzia:
toti merita calcati in picioare!!!
"cu cat ajung sa cunosc mai bine barbatii,imi dau seama ca-mi plac mai mult cainii!"

viata ... intre pierdere si regasire

Cat de frumoasa este viata cand o privesti cu dragoste, nu cu ingaduinta; cand cuprinzi intreaga minune a naturii, fara speranta in suflet, fara ganduri. Caci aceasta inseamna sa privesti FRUMOSUL: sa-ti golesti mintea de toate vibratiile ce se propaga in Univers; sa te debarasezi de tristeti, de indoieli, chiar si de speranta. Cu alte cuvinte, sa fii una si aceeasi cu natura: MINUNATA, divina. Cand iubim ceva sau pe cineva, privim cu ochii unui estet.Vedem FRUMOSUL, omitem URATUL. Cand iubim, orbim. Dar este o cecitate inefabila, far’ de care am uita sa mai fim oameni: cu suflet, cu nevoi si dorinte de dincolo de chtonian (non-lumesti). Ce se intampla, in schimb, la antipodul starii creionate mai sus? Ce se intampla cand sufletul nostru e static, frust; cand nimic nu-l mai uimeste; cand nimic nu-l mai atrage? Zamisleste o atitudine animalica? Un behaviorism automatizat? Devine el insusi o nulitate? Mai mult ca sigur! El devine un neo-barbar!
Iubeste, cunoscand apoi ura. Bucura-te, stiind ce este dezamagirea. Fii fericit, constientizand ce este aceea tristetea. Niciodata nu lasa apatia, ignoranta sa-ti obnubileze ochii sufletului si ai mintii. Nu te lasa descurajat de cei care, dezamagiti de viata, au ramas surzi la cele mai profunde si autentice chemari ale sufletului lor.
Stati, asadar, sub cele mai inalte idealuri, ca sa deosebiti vointa lui Dumnezeu, ce e bine, frumos si desavarsit

iubesc noaptea

Si amintirea ei...Pentru ca ma simteam protejata si ocrotita, pentru ca ea imi oferea linistea de care aveam nevoie si imi faurea visele.Noaptea ma invaluia in mantia ei si ma puteam bucura de clipele pe care mi le alegeam eu fara sa ma tulbure cei din jur.Noaptea timpul trecea atat de repede incat nu stiam cum sa il retin si ziua trecea incet si greu. Traiam ziua doar ca sa astept din nou noaptea mea draga.Noaptea ma lasa sa visez si sa-mi traiesc visul deopotriva.Noaptea mi-a fost martor tacut si credincios si mi-a asezat clipele intre stele pe care desi sunt multe, le regasesc mereu. Noaptea ma uitam la stele si imi strigam fericirea, iar cand ma simteam singura ridicam ochii si priveam si stiam ca ai fost acolo.Aveam o stea..., Uram zorii si ivirea diminetii. O data cu primele raze de soare se risipeau si clipele de fericire. Prima raza de lumina anunta despartirea de acele clipe, de visele traite, de fericire, de iubire, de sentimentul acela placut ca toata lumea e a mea. Ziua trebuia sa intru din nou in jocul lumii care nu era si jocul meu dar ma mangaiam cu gandul ca vine din nou noaptea.Imi era mai greu atunci cand stiam ca noaptea urmatoare nu-mi va mai aduce nimic din noaptea care a trecut.Noaptea puneam tara la cale, noaptea luam cele mai puternice hotarari, noaptea simteam ca traiesc iar ziua traiam doar din inertie. Noaptea primeam si daruiam iubire, noaptea imi impartaseam sperantele si amintirile, noaptea imprastiam zambete si lacrimi. Lacrimi... cand am plans de fericire ca am regasit ce aveam mai drag pe lume si tot lacrimi dar de tristete cand am avut de pierdut.O noapte de iarna lunga (asa cum imi placea mie) si geroasa, in care stateam ghemuita langa soba cu aceeasi melodie cantand in surdina si care abia imi acoperea suspinele. Incepeam sa vad lumina zilei si n-am mai reusit sa imi stapanesc lacrimile, stiam ca ziua ne va desparti. Preludiul unei despartiri in care imi doream ca noaptea sa nu se mai termine. Doar noaptea mi-a oferit liniste si ragaz. Noaptea eram doar cu cu mine si cu cine mai voiam eu. Noaptea mi-a dat totul pe tava.Acum am tradat-o si oboseala isi spune cuvantul. As vrea sa mai simt ca vreau ca noptile sa nu se mai termine, insa dorm doar ca sa ma trezesc a doua zi si sa o iau de la capat, sa ma pierd in lumea altora fara sa o mai regasesc pe a mea

femeia imatura si femeia matura ;)

Femeile imature isi pastreaza agenda complet goala si asteapta sa le sune un barbat. Femeile mature isi fac propriile planuri si ii spun cu gratie barbatului pe care il apreciaza ca este binevenit in acele activitati la care doreste sa participe.
Femeile imature vor sa-l controleze pe barbatul din viata lor. Femeile mature stiu ca, daca barbatul este cu adevarat al lor, controlatul este absolut inutil.
Femeile imature il "verifica" pe barbatul care nu le-a sunat. Femeile mature sunt prea ocupate ca sa observe ca el nu a sunat.
Femeile imature incearca sa "inlantuiasca" un barbat utilizand sexul. Femeile mature stiu ca numai sex-appealul de tip mental poate determina un barbat sa vrea sa te "inlantuiasca" el pe tine.
Femeile imature falsifica manifestarile placerii sexuale, ori asteapta cuminti sa termine barbatul ceea ce face el acolo in mod egoist ori prostesc... Femeile mature, in aceeasi situatie, spun "Opreste-te", se ridica, se imbraca si pleaca.
Femeilor imature le este frica de perioadele in care sunt pe cont propriu. Femeile mature apreciaza aceste perioade si le utilizeaza ca timp pretios, in care poti realiza mari progrese personale.
Femeile imature ignora "baietii buni". Femeile mature ignora "baietii rai".
Femeile imature il pot aduce pe un barbat la orgasm, femeile mature il pot aduce pe barbat acasa.
Femeile imature sunt permanent ingrijorate ca nu sunt suficient de frumoase sau bune pentru un anume barbat. Femeile mature stiu ca sunt suficient de frumoase sau suficient de bune pentru oricare barbat.
Femeile imature incearca sa monopolizeze tot timpul barbatului lor. Femeia matura realizeaza ca ii poate oferi linistita spatiul de care are nevoie unui barbat- asta va face timpul petrecut apoi in cuplu chiar mai placut si special - si pleaca sa se distreze cu proprii prieteni.
Femeile imature gandesc ca un barbat care plange este un barbat slab. Femeile mature ii ofera acestuia un umar pe care sa planga si o batista.
Femeile imature vor sa fie rasfatate si ii spun asta in mod raspicat barbatului lor. Femeile mature ii "arata" barbatului ce inseamna rasfatul si il fac sa se simta suficient de confortabil ca sa poata raspunde cu reciprocitate fara teama ca-si va pierde "barbatia".
Femeile imature sunt ranite de un barbat si-i fac pe toti ceilalti barbati sa plateasca pacatele aceluia. Femeile mature stiu ca ala a fost doar UN barbat.
Femeile imature se indragostesc si vaneaza obiectul afectiunii lor pana in panzele albe, ignorand toate semnalele pe care le primesc si toate realitatile care nu se potrivesc cu iluziile lor dragi. Femeile mature stiu ca, uneori, cel pe care il iubesti nu te poate iubi pe tine si isi vad de viata lor mai departe, fara amaraciune si furie.
Femeile imature vor citi aceste randuri si isi vor schimba atitudinea. Femeile mature vor citi si transmite mesajul mai departe, altor femei mature.

;) despre barbati

1. Toti barbatii sunt al dracului de ocupati.
2. Desi sunt ocupati, au timp de femei.
3. Desi au timp de femei, nu prea ii intereseaza de ele.
4. Desi nu prea ii intereseaza femeile, tot timpul au una langa ei.
5. Desi tot timpul au una langa ei, se mai dau si la alta sau altele.
6. Desi se mai dau la alta sau altele, ii enerveaza daca femeia cu care sunt ii paraseste.
7. Desi femeia cu care sunt ii paraseste, tot nu invata din greselile pe care le fac (si tot se mai dau la altele).

Oare tu?

Oare de cate ori te-ai lovit de refuzuri si dezamagiri in viata? Oare de cate ori ai refuzat sau dezamagit? De multe ori tu esti ala care incepe, iar de foarte multe ori tot tu te intrebi de ce ti sa intampla numai tie… O vorba vechie spunea ca toate actiunile tale se pot intoarce impotriva ta. Si din pacate de multe ori se adevereste, am patit pe propria piele o astfel de experienta neplacuta. Ne gandim de foarte multe ori sa ne fie doar noua bine insa niciodata nu ne gandim cat de bine ii este celui de langa noi. In viata ne ferim cel mai mult de suferinta, dar tindem sa ne protejam pe noi si sa ii facem pe altii sa sufere.
Oare si tu esti asa ?

invata sa ierti , chiar daca nu uiti

Daca ai suferit vreodata din cauza unei rautati sau a unei minciuni, poate parea dificil sau chiar imposibil sa ierti persoana care te-a ranit. Totusi, aceasta iertare poate fi benefica si pentru tine.
De multe ori, privim iertarea ca pe o dovada de slabiciune, pentru ca aceasta distruge resentimentul cu care ne-am obisnuit si poate insemna ca persoana care a comis greseala va scapa nepedepsita. Dar iertarea despre care vorbim aici nu include uitarea si nici nu presupune sa cauti (si sa gasesti) motivatii si scuze pentru ceea ce a facut persoana care te-a ranit; nu este o favoare pe care i-o faci persoanei respective sau un mod de a o face sa se simta mai bine. Aceasta iertare reprezinta de fapt anularea sentimentelor negative pe care le ai fata de acea persoana si libertatea ta de a o lua de la inceput. Ceea ce inseamna insa este ca trebuie sa accepti greseala celuilalt, sa nu mai fii suparata si sa nu il mai respingi pentru acel motiv si, uneori, sa-ti accepti rolul pe care l-ai avut in situatia respectiva.
Capacitatea de a ierta nu este un lucru care vine de la sine – este un proces care necesita efort si perseverenta, dar merita!
1. Exprima-te! Recunoaste ca situatia iti provoaca durere. Unii oameni prefera sa sufere in tacere, dar este foarte important sa-ti constientizezi si sa-ti recunosti sentimentele.
2. Priveste obiectiv. Analizeaza situatia in mod realist. Gandeste-te la ce s-a intamplat, fa un pas inapoi si intreaba-te ce se petrece de fapt.
3. Pune-te in locul ei.Daca reusesti sa privesti obiectiv, vei putea gasi intelegere fata de cealalta persoana, ceea ce va face ca intregul proces al iertarii sa devina mai usor. Incearca sa intelegi care au fost factorii cu care se confrunta in momentul respectiv prietena/prietenul tau.

adevarat ????

Cica visele oamenilor sunt aripi cu care ei zboara spre cer. Asa ca incerc un exercitiu de autosugestie si imi tot repet: Si visele se implinesc, trebuie doar sa credem in ele! Ochii mi s-au luminat putin si mi-a venit in minte un citat de V. Hugo “Sunt clipe de nedefinit acelea in care doua suflete isi vorbesc intr-o limba ce nu poate fi inteleasa decat de ele, cand tace tot ce-i omenesc, iar ele se unesc tainic pentru viata acestei lumi”.
Ma gandesc cum ar fi daca as iubi din nou… Dar parca e din ce in ce mai greu sa gasesti pe cineva compatibil cu gandurile tale. E atat de greu incat am ajuns sa cred ca e aproape imposibil si ca sunt in cautarea unei perfectiuni care de fapt nu exista.
Dar se spune ca dorul de dragoste este chiar dragoste. Dar mie nu mi-e dor de nimic si de nimeni. Ce s-a intamplat cu fluturii din stomac? Au murit de moarte buna sau au fost alungati? Oricum, golul nu il simt in stomac, ci in suflet si doar el intelege ce se petrece acolo. E un gol ce odinioara era plin ca sacul lui Mos Craciun in vremurile cand nu era afectat si el, saracul, de criza. In vremurile cand simteam ca am multe de daruit si nu asteptam sa primesc nimic la schimb… Acum rolurile s-au inversat si sunt in postura celui ce vrea prea mult, dar nu daruieste nimic.
Dar inca mai visez pentru ca vreau sa zbor spre cer. Sper sa nu cad din nou.

promisiuni

Se spune că promisiunea este capacitatea de a dezamăgi oamenii.
Mă simt secată de puteri şi nu mai indrăznesc să mai cred în promisiuni. E un cuvânt prea trist, care a reuşit să mă rănească de prea multe ori. De ce promitem când nici macar noi nu suntem ferm convinşi că ceea ce spunem o să devină realitate? Sunt vorbe rostite inconştient, cu efect pe termen lung, vorbe pe care ne chinuim să le uităm şi nu putem. Sunt firimituri de speranţă, ce pâlpâie în sufletul nostru şi noi credem că ele ne ajută să îl ţinem încă în viaţă, dar de fapt, îl omoară încet încet şi nici măcar nu ne dăm seama.
Nu mai vreau promisiuni! Sunt demoni care îmi tulbură gândurile şi îmi vine să urlu când ştiu că tot ceea ce am visat odată s-a transformat acum în scrum – scrum pe care vântul l-a luat şi l-a împrăştiat haotic prin jur. O parte din el mi-a intrat în ochi şi mi-au dat lacrimile. Şi visele mele s-au transformat acum în lacrimi care se scurg pe obrajii ce odinioară purtau un zambet senin.
Promisiunea e o iluzie a împlinirii unui vis, iar eu reuşesc doar să mă îmbăt cu amăgiri şi apoi să sufăr de o mahmureală teribilă. Iar dacă unui alcoolic îi zici să mai lase băutura, pentru că îi face rău, unui visător ce poţi să îi faci?
Visătorule, coboară din lumea ta frumoasă şi revino în jungla asta care se numeşte viaţă! Aici nu există perfecţiune, iar promisiunile sunt pentru cei slabi. E un lung lanţ trofic cu multe animale înfometate. În care parte a lui crezi că te afli?

viitor... schimbarii si dor ...

Tanjesc dupa sentimentul acela de siguranta…stii…ca atunci cand te bagi in pat,sub plapuma calda, intr-o seara friguroasa de iarna si esti luat in brate si sarutat.
Nu pot sa imi stapanesc teama de viitor daca ma intrebi ce voi face peste un an, iti voi raspunde cu calm…”Nu stiu”.
Concluzia la care am ajuns este ca am nevoie de o schimbare in viata mea , fie ea cat de mica numai schimbare sa fie!
Simt ca trebuie sa iau un pamatuf, cu care sa sterg praful de pe inima,sa imi lustruiesc imaginatia producatoare de vise cu o laveta curata si sa imi achizitionez un deodorant anti-tutun cu care
Sa imi indepartez eventualele fumuri din cap.
Vreau sa fiu un om simplu, dar cu idei marete si un suflet curat,vreau sa evoluez, sa construiesc, vreau multe…poate mult prea multe.
Nostalgia imi tine companie din cand in cand si mi se face pur si simplu… Dor . Cica nu trebuie sa traiesti din amintiri, pentru ca mereu iti faci altele noi dar cum trecutul nu se lasa sters cu buretele, voi incerca doar sa fiu selectiva cu gandurile mele. asa ca…sa ramana doar amintirile frumoase, doar cele ce reusesc sa imi aduca un zambet pe buze.

DORINTA MEA

Am invatat:
Sa pretuiesc mai putin lucrurile
si mai mult oamenii.
Sa zambesc mai mult
si sa ma bucur de viata.
Pentru ca orice problema vine mereu
si cu o rezolvare.
Mi-ar placea sa invat:
Sa daruiesc mai mult celor din jur,
Sa fiu mai curajoasa,
Si sa iubesc.

AMBITIE

Am incercat de nenumarate ori sa zbor,
Sa plutesc printre nori, sa imbratisez vantul,
Dar mereu am cazut in gol,
Si aripile mi s-au frant si visele s-au destramat.
E atat de greu sa o iei de la inceput…mi-am zis.
Dar nu m-am lasat!
Am improvizat o pereche de aripi noi
Si am incercat sa ma inalt din nou.

de ce gresim ???

Greselile pe care le faci sunt si vor ramane greseli. Indiferent fata de cine sau de ce, indiferent cat de justificate sau nejustificate sunt. Ele nu pot fi reparate. Opiniile pot fi compensate, dar greselile raman greseli. Poti doar sa incerci sa nu faci greseli mai departe. Dar cand stii ca oricum o sa le faci… Si o sa le repeti si pe cele vechi… Incepi sa te intrebi ce poti face. Si ajungi la concluzia ca cel mai bine te gandesti la altceva, pentru ca asa stau lucrurile. Chiar daca nu inveti nimic din ce ai gresit la momentul respectiv, vei avea cu siguranta ocazia sa iti dai seama mai tarziu in viata. Si vei realiza ca principalul motiv al greselilor pe care le-ai facut nu a fost neatentia, ci au fost credintele tale de la vremea respectiva.

teama de un nou inceput

Este trist dar adevarat.
Suntem din ce in ce mai multi oameni singuri. Pacat ca nu o recunoastem cu totii. Incercam fiecare in felul nostru de a cauta un mijloc, o resemnare, ceva care sa ne ajute sa uitam de marea lume a Singuratatii. Si totusi suntem ciudati...uneori ne place asa cum suntem ( in acele clipe avem nevoie de liniste si de pace in suflet) , alteori cautam cu disperare in jurul nostru , ceva, pe cineva , caruia sa ii vorbim , pe umarul caruia sa ne odihnim putin. Suna ca in povesti ...sau filozofic, dar , este un adevar. Te gindesti cu teama...oare pot sa o iau de la inceput? Oare mai putem avea incredere, iarasi si iarasi... Sau daca as cere ceva , cuiva, cu o jumatate de masura, oare ar accepta? Sau mai bine...sa astept cuminte pe banca, pe cineva care poate intr-o zi....se va aseza , ma va privi si imi va vorbi. E trist...dar si tristetea face parte din noi. Toamna...te simt din ce in ce mai bine! TOAMNA SUFLETULUI MEU....

drumul meu ... drumul tau ...

Am sa va spun o poveste traita de mine si poate de voi:

„Sunt pe un drum batatorit, e mult praf, copacii nu mai sunt demult pe drumul asta, era multa verdeata mai demult, si parca nici nu era atata praf… si parca eu aveam mai multa energie, eram fericita. Oare de cat timp merg pe drumul acesta? Uite ca nici nu mai stiu… dar ce mult mi-as dori sa ma intorc la aceea rascruce… Ce proasta am fost! Am ales drumul plin de verdeata in locul celui care imi parea atat de trist si prafuit.
Iar pe masura ce am inaintat, drumul acela plin de verdeata si-a pierdut viata. Acum mi-e dor sa stau la umbra unui copac, sa miros o floare, sa ma ude picuri mari de ploaie, mi-e dor sa mai am si pe altii cu mine pe drum… nu stiu unde si cum au disparut, nici nu mi-am dat seama. Aaa.. de fapt sunt cateva persoane alaturi dar suntem ca niste straini, asa ca tot singura ma simt.
Ma tot gandesc ca drumul acesta duce unde mi-am propus, asta stiu sigur de fapt, ca doar mi-am luat toate precautiile si am fructificat toate oportunitatile. Dar sunt obosita si parca nu mai vreau sa ajung acolo. Mi-e sila de drumul asta, simt praful peste tot in/pe mine si asta ma face sa ma simt murdara, ma face sa ma simt incarcata de parca as cara nu stiu ce povara.
Dar am sa merg mai departe… ca doar deja am parcurs atata drum, nu pot sa dau inapoi. Si iti dai seama ce vor zice ceilalti? Ceilalti care cred ca sunt pe undeva pe langa drumul asta al meu si ma observa.
Da da… uite mai am putin si sunt la capatul drumului, ajung sa am ce mi-am propus. Dar oare de ce nu ma mai bucur? Pentru ca a fost asa de greu? Pentru ca sunt obosita? Dar oare ce simt? Simt nemultumire, simt o greutate mare pe umerii mei, nu cred ca asta a fost drumul cel bun, acum realizez, erau mai multe rascruci pe drumul asta si eu le-am ignorat.
Ma gandesc acum oare de cate ori nu mi-am zis ca eu simt ca nu sunt pe drumul cel bun si totusi am continuat. E drept ca altii mi-au zis ca aici trebuie sa fiu. Dar oare de ce mereu ascult de altii si nu de mine? Si oare de ce nu m-am bucurat si pe drum, dar oare de ce am fost atat de obosita? Poate pentru ca am depus prea mult efort si nu am lasat lucrurile sa vina usor spre mine.
Dar acum ce fac? O iau pe un alt drum de la inceput? Iti dai seama ce inseamna asta… sa o iau de la 0… oare mai sunt in stare sa fac asta? Dar ce sa fac? Sa raman aici unde am ajuns cu atata efort? Varianta a doua e cea mai simpla si mai sigura. Totusi eu ma intreb ce sa aleg?
Grea alegere! Insa aleg sa o iau de la inceput si aleg sa fiu atenta la drumul meu chiar daca pare prafuit la inceput, chiar daca mi se pare greu la inceput dar simt ca sunt pe drumul meu si simt ca pasesc zi de zi cu o bucurie imensa, iar atunci cand am nevoie intotdeauna o sa gasesc un copac la umbra caruia sa ma odihnesc, atunci cand poate obosesc o sa gasesc oameni care sa ma incurajeze sa fiu eu, pe drumul meu nu sunt niciodata singura. Pe drumul meu sunt fericita.”
V-am spus povestea asta pentru ca eu am ratacit candva, am ales un drum gresit, ba mai mult am ajuns si la destinatie, am ajuns sa am ceea ce mi-am propus. Apoi am realizat ca efortul meu a fost prea mare, ca ceea ce am obtinut , nu sunt neaparat valorile la care eu tin.
Intalnesc multi oameni care persista pe un drum gresit pentru ca ei considera ca e prea tarziu sa mai dea inapoi, e prea tarziu sa inceapa un nou drum sau poate nu cred ca exista drumul lor. Oameni care ajung sa isi indeplineasca obiectivele si sa fie din ce in ce mai nefericiti.
Acest oameni parcurg acel drum „dormind”, ei nu mai vad ce se petrece in jurul lor, nu mai traiesc in prezent. Viata e un miracol, avem fiecare drumul nostru, insa depinde de noi cum traim pe acest drum. Simtim, vibram, existam, acesta e primul semn ca esti pe drumul tau!
Fii sincer cu tine si intreaba-te: simti ca esti pe drumul tau? Ti-ai gasit misiunea profesionala? Ai pe cineva alaturi de tine pe acest drum si care vibreaza o data cu tine? Te bucuri pe drumul tau sau iti trec saptamanile si nici nu stii cum s-a intamplat asta?
Iar atunci cand iti setezi un obiectiv, gandeste-te mai intai care sunt valorile tale si ce ai vrea sa traiesti. Nu fugi dupa obiective pentru ca s-ar putea sa le realizezi cu pretul unor ani pierduti, iar realizarea acelor obiective te vor face nefericit pentru ca nu sunt potrivite pentru tine. Da volumul mai tare la ceea ce simti si daca nu ti-ai gasit drumul acesta te va chema!

un nou inceput ...

Sa fii ametit in lumea asta nebuna care ne inconjoara nu e greu deloc. Sa crezi ca tot ce zboara se mananca, sa fii naiv, sa te crezi mare si tare, cand tu de fapt esti abia la inceput, abia inveti sa faci primul pas. Sa crezi ca ai o relatie perfecta, bazata pe incredere si sinceritate, cand tu de fapt traiesti intr-o minciuna. Sa te crezi vreun ilustru in viata, cand tu nu stii sa legi doua cuvinte in mod corect.Am trecut prin astea, am “halit” multe prostii, m-am crezut probabil la un moment dat mai mult decat eram. M-am crezut iubita, adorata si respectata, cand de fapt eram calcata in picioare. Sunt treptele vietii pe care, fie le urci cu mandrie admitand orice greseala, fie dai cu capul de prag invatand mai tarziu din greseli. Important e sa deschizi bine ochii, sa separi binele de rau, sa asculti orice sfat, critica sau lauda, dar sa “iei” doar ce ti se potriveste sau ce ti-ar putea face bine.Acum depinde de tine cum alegi!
Gata! Stergi tot si o iei de la zero.........
Cineva imi spunea ca omul se naste egoist. E prima caracteristica ce se dezvaluie. Asa ca pune-te pe primul plan, doreste-ti mereu mai mult pentru ca poti sa faci, demonstreaza ca poti sa transformi lumea in favoarea ta. Impune-ti respectul prin atitudine si diplomatie. Nu-ti fie rusine sa intrebi ceva atunci cand nu stii. Accepta tot ce se intampla in jurul tau, fara prejudecati stupide; ce nu te omoara, clar te face mai puternic.
Sunt sfaturi pe care le poate da oricine, nu tratez subiectul din experienta, ci din necesitate. Nu promit, dar macar voi incerca din rasputeri sa fac si eu la fel. O noua zi, un nou inceput…
Ce zici? O luam de la inceput?

mocirla de regrete

Ai trait si tu asta nu?
Ti-aduci aminte cum a fost.Esti acolo, desi ti-ai fi dorit sa nu fi cunoscut momentul acela in veci.Esti jos, te tarasti si nu te ajuta nimeni.-Oameni buni, sunteti orbi?Nu-ti ramane decat sa te ridici. Ti-e frica dar trebuie s-o faci. Ai si zambetul ala chinuit pe fata, gata sa dai impresia ca totul e in ordine. Iti vine sa urli totusi si incerci sa te aduni pentru a te putea ridica.Ai in fata imaginea implacabila a esecului tau, statuia neputintei tale, esti tu, invins, neputincios, slab si-ti vine sa arunci cu noroi in ele, sa le murdaresti pana cand n-ai sa le mai vezi. Si tot curajul tau se trage din noroiul aruncat in neputinta. Mai ai putin si reusesti sa aduni destul pentru a te ridica. Zgarii cu unghiile si lovesti cu pumnii pamantul numai de-ai aduna mai repede mocirla care-ti acopera regretul. Si faci toate astea cu zambetul pe buze.

Stiu ca poti... Ridica-te, scutura-te si mergi mai departe! E o mocirla chiar dupa colt

10 zile trec absurde, nu stiu cum, nu stiu de unde.

Exista zile, saptamani, cand tac si privesc, ascult tacerea voastra agitata si ma retrag in mine. Aceleasi zile in care par rea si nu-mi dau voie sa accept greselile altora. Poate e mai bine uneori. Uneori sunt zile, alteori ore, cateodata reactii de moment dar pana la urma toate duc la aceeasi concluzie : e egoism, stiu, dar cel putin in viata ai dreptul de a alege ce e mai usor.

Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa nu fi tu cand te trezesti?

Eu da . . .

Si nu tocmai pentru ca sunt nemultumita de ceea ce sunt de fapt, doar pentru ca imi pare rau ca nu pot fii decat ceea ce sunt si nu si ceea ce vreau sa fiu. Ai sa-mi spui ca sunt nebuna dar gandurile astea chiar sunt bine infiripate in mintea mea.Sunt mii de lucruri pe care as vrea sa le scriu in fiecare zi. Aceleasi mii. Mi-e teama insa sa nu devina prea importante pentru mine. Mi-e teama sa nu exagerez.Chiar daca stiu si n-am uitat, chiar daca lumea asta s-a impartit in mii, chiar daca din cand in cand mai privesc inapoi, cu toate astea mai am multe cuvinte in care sa cred si multe pe care sa le ascult rece, tocmai pentru ca nu exista cuvinte mari, doar fapte remarcabile. Nu pot sa ating cuvintele, nu pot sa-mi dau seama daca sunt sau nu reale. Asta e trist, pentru mine chiar e.

Iar tu . . .Tu ma acuzi pentru tot si toate. Asta doare. Nu-mi dau seama de nimic, intr-un final totul se rezuma la nimic. Ai sa ma intrebi daca asta e pentru mine independenta.

Vrei un raspuns sincer?

Raspunsul meu e : Da.

Azi imi pare rau pentru ce se intampla si pentru ce nu se intampla. Am incredere in mine. Atat.

un nou inceput

Este suficient sa ma privesc in oglinda in fiecare dimineata ca sa-mi dau seama ca totul in viata se intampla cu un rost, este suficient sa privesc in adancul propriilor ochi si sa vad ca acestia nu se intristeaza in timp ce ma privesc indraznet. Ma incearca un sentiment de mandrie pentru ca, dupa atatia ani de neliniste, de deziluzii, de mici impliniri si mari esecuri, privirea mea refuza sa se uite in jos. Daca ochii fetitei mele , acum si ea maricica , ma priveste drept in ochi si nu se rusineaza stiind ca cea pe care o iubeste este mama ei , atunci mai mult ca sigur ca viata mi-a dat tot ce i-am cerut .... Iubirea mi s-a parut intotdeauna fara sens, o speranta inutila si fada, de care noi oamenii ne agatam in incercarile noastre esuate de a ne infrumuseta viata si pentru a trasa existentei insasi un sens ,“Daca este, inima o sa-l recunoasca cu siguranta, caci ea nu se insala niciodata”. Inima mea se insela insa de fiecare data din pacate ... :(

Dar de un singur lucru sunt sigura , si anume de iubirea fetitei mele , ea este singura care ma iubeste neconditionat , indiferent de ce starii am si indiferent cum sunt eu .... iar ea pentru mine este tot ce-i mai frumos si bun ce am de la viata :)

SERI...triste

In viata fiecaruia exista seri mai bune sau mai proaste. Exista seri in care simti nevoia sa te arunci in pat si sa nu te mai trezesti sau poate seri ce n-ai vrea sa se termine niciodata. Exista seara in care ai facut prima data dragoste si cea in care ai aprins o lumanare pentru cei ce nu-ti mai sunt. Mai sunt si serile in care te rogi sau seri in care citesti in nestire. Se afla si seri ce nu mai vin si seri ce nu mai pleaca. Exista seri in care nu gasesti un loc de parcare si seri in care gasesti locul si nu-ti mai gasesti masina. Sunt seri in care ai bea un pahar de vin si-ai uita de lume.Exista seri cu scrumiere prea pline; seri cu o perna sau doua. Seri in care viata ti-e multa sau prea putina. Seri ce n-o sa ti se intample nicicand sau cele ce ti se-ntampla prea des. Exista seri sufletesti sau carnale, tinere sau varstnice, estice sau vestice. Oricat de tare a stralucit soarele astazi, aminteste-ti ca exista si seri.

petele ...

Toti avem pete. Le caram peste tot, fie ca sunt facute de sine, fie de altii. O femeie isi ascunde trecutul, aruncand toata vina pe bietul amorez, spunandu-i cu naduf: mi-ai patat trecutul, golanule! Ha, de parca "rochita" ce i-a fost patata nu fusese spalata si intinsa cu fierul dupa. Un barbat e ceva mai neglijent in aceasta privinta, stiind ca, in spatele ideii "descaleca si du-te", petele sunt mai putin evidente. Pentru petele gastronomice si gospodaresti s-au gasit solutii: detergentii. Insa cum se scot petele din trecutul sufletului? Sa fie timpul detergentul universal? Uitarea? Ignoranta?

“TU ALEGI” Suntem ceea ce ALEGEM sa fim!

In viata ni se deschid mii de drumuri, trebuie sa alegem unul. Ni se ivesc o multime de oportunitati; e bine sa nu le pierdem, sa alegem una sau mai multe, sa ne lasam ghidati de instinct dar sa alegem in cunostinta de cauza.
Toata viata este o alegere!
De la… cum te imbraci sau ce mananci pina la… ce faci maine sau cind te casatoresti.

De la… cine e prietenul sau prietena ta pina la… unde iti vei petrece vacanta de vara.
De la … vei face sex in seara aceasta sau… vei mai astepta un timp.
TU ALEGI!

PT .........

Cand ma voi gandi la acele clipe… si la visele pe care le-am lasat in urma, voi fi fericita caci am fost binecuvantata sa te am in viata mea...Cand ma voi gandi la acele zile, voi privi si iti voi zari chipul,pentru ca ai fost acolo pentru mine…Voi pastra o parte din fiinta ta cu mine oriunde ma va purta destinul, si astfel, oriunde as fi , vei fi si tu…In visele mele, am sa vad mereu zborul tau de deasupra cerului...Si, desi e un cliseu fumat demult, iti spun acum , prea tarziu, ca in inima mea va exista mereu un loc special pentru tine, atat cat voi trai … Mi-ai aratat cum e sa atingi cerul . Cum e sa ii simti atingerea.Si intotdeauna am sa imi amintesc puterea pe care mi-ai dat-o, caci dragostea ta m-a ajutat sa trec peste toate… Doamne, cat de multe iti datorez ! Ai fost mereu acolo pentru mine… Pentru ca am vazut intotdeauna in tine lumina mea, puterea mea. Si vreau sa iti multumesc acum pentru toate felurile in care ai fost mereu acolo , pentru mine … Voi pastra o parte din fiinta ta cu mine oriunde ma va purta destinul, si astfel,oriunde as fi , vei fi si tu…

As vrea sa pot pleca departe.. Departe de oameni, departe de viata, departe de tot..

Ma doare tot ceea ce se întampla în jurul meu. Simt cum înnebunesc... încet, foarte încet... dureros de dulce! Suprem sentiment! Nici nu vad cum s-ar putea sa fie altfel. Eu nu sunt de aici. Ma întreb oare cu ce am gresit, pentru ce am fost trimisa aici? Si apoi, îmi dau singura raspunsul: "pentru purificare, pentru întarire, pentru a învata ca imposibilul este posibil. Pentru ca nimic nu poate fi altfel decât este acum!". Si apoi ma gândesc: un om foarte întelept a spus cândva ca "adevaratii sfinti trec mai întâi prin Iad" - nici nu ar putea sa fie altfel! Dar eu nu am nici o treaba cu sfintii.. Eu sunt un simplu om.. Si totusi.. de ce am ajuns aici? De ce nu? - ironic, pur ironic! - Iadul nu este acelasi pentru toti.. Nu, nu - eu am propriul meu Iad, eu i-am dat viata si tot eu trebuie sa învat sa-l iubesc, sa-l redefinesc si sa-l transform - sa ma închid în el, si sa-l închid în mine.. Si apoi sa renasc (daca mai pot) prin Iubire.Este atat de usor sa te pierzi, sa renunti.. Lumea te cheama, asemeni unui cantec de sirena, ea te va chema în veci si te va izbi - de fiecare data mai tare, mai tare! - daca vei încerca sa i te impotrivesti.. E o Vointa de care nu cred ca se poate rupe cineva complet. Dar putem încerca, si suntem vinovati daca n-o facem macar o data. Dumnezeu asteapta. Asteapta sa vedem - daca nu vedem, ne arata -, asteapta sa întelegem - iar daca nu întelegem, ne explica -, si apoi asteapta, dar, din pacate asteapta de mult timp (mult prea mult timp). Nimeni nu ar putea astepta atât - de aceea este Dumnezeu.
Ce sentiment ciudat de plastic: ne înconjuram de materie, într-o încercare absolut stupida de a umple golul din noi. Dam nastere unei lumi iluzorii, în care ne place sa ne afundam - un fel de sanctuar al sufletului nostru, mult prea obosit pentru a ni se împotrivi. Suntem deplorabili! Nu avem nimic, dar avem pretentia de a crede ca totul se afla la picioarele noastre - cat de usor e sa te minti, sa te lasi furat de Val... E o întreaga arta. Arta de a nu mai fi, de a ne cufunda în material, în speranta ca macar el mai poate face din noi ceva. Si nu ne înselam... El abia ne asteapta, iar noi ne servim pe tava. De ce?

daca

Daca plang nu inseamna ca sunt isterica. Inseamna ca sunt vie si ca pot sa te fac pe tine sa zambesti. -Daca sunt nervoasa nu inseamna ca am ajuns la capatul puterilor. Inseamna ca ma pregatesc sa fiu femeia buna, blanda si dragastoasa care iti alina tie noptile, le face senine, le scutura de nori sau le picteaza in culori de stele. -Daca sunt depresiva, inseamna ca am nevoie de linistea, echilibru, sangele si viata ta ca sa-mi revin. Inseamna ca atunci cand o sa-mi revin, o sa ti le intorc inzecit. -Daca vorbesc prea mult e pentru ca ma simt completata de tacerea ta. Cuvintele mele sunt banale, dar nu tintuiesc in durere. Sunt pentru ridurile din coltul gurii pe care ador sa le destind. Pentru amuzamentul din ochi, pentru zambetul din buze, pentru felul in care incerci sa le cauti semnificatii si sa le dai atentie. -Daca nu ma satur de tine e pentru ca te-as vrea cu mine o eternitate, iar tu imi promiti minim o viata. Orele, zilele, saptamanile… sunt masurabile. Pentru un suflet insetat si infometat, clipele nu sunt niciodata de ajuns. -Daca tac cu zilele nu inseamna ca e ceva in neregula cu mine. E pentru ca vreau sa te privesc vorbind, pentru ca vreau sa-ti simt cuvintele cum ma invaluie fara tinta, pentru ca pari atat de naiv cand te straduiesti sa imi intelegi tacerea. -Daca iti refuz bratele noaptea, e pentru ca as fi de acord sa ma sufoci cu totul. Deja mi s-a taiat respiratia… -Daca sunt geloasa, nu e pentru ca nu am incredere in tine, ci in mine… -Daca ti se pare ca sunt credula e pentru ca am incredere oarba in cuvintele tale. -Daca sunt posesiva e pentru ca am facut un cult din obiectul iubirii mele. Nimeni nu are dreptul sa ma opreasca din dorinta de a fi singura si unica ta iubire. -Daca sunt prea afectuoasa, e pentru ca nu imi place sa fiu oricum. Iar mai simplu si natural de atat chiar nu pot fi. -Daca sunt putin nesigura, e pentru ca din cand in cand am nevoie de confirmari care sa-mi aminteasca ca sunt plina de incredere in mine si in tine. In noi amandoi! -Daca sunt vulnerabila, e pentru ca nu pot sa fac intotdeauna pe scorpia de gheata. -Daca ti se pare ca vreau sa-mi dai intotdeauna dreptate, e pentru ca imi este ciuda sa recunosc ca ar putea sa fie tocmai invers. -Daca ma uit atat de fix in ochii tai nu o fac pentru reprosuri, ci ca sa-mi reazem capul de pieptul si sa simt cea mai intensa si cuceritoare caldura emanata de vreo fiinta omenesca. Sunt femeie inainte de toate!

rugaciune

Doamne ai grija de sufletul meu hoinar

Da-mi putere sa iubesc si sa iert

Doamne da-mi intarire ca simt ca numai pot

Nu ma lasa tocmai acum

Cand am nevoie de Tine mai mult ca nicodata

Doamne da-mi putere sa merg mai departe

Chiar daca drumul mi-e calauzit de spini

Sa infrunt orice obstacol

Vreau sa fiu sub aripa Ta

Unde nimeni nu ma poate lua

interviu cu DUMNEZEU

-Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.

-Daca ai timp.… am raspuns eu.Dumnezeu a zâmbit, spunând:

-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?

-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?Dumnezeu a raspuns:

-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; că îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:

-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?

-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit;sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.

-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil.

Ar mai fi ceva : ce ai dori ca oamenii sa stie ?Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a zis:

-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna…

intrebari si raspunsurii

Ma urasti? Problema ta...

Ma iubesti? Ce bine… Si eu pe tine...

Un sfat? Nu te lua de viata mea...

Te-am amagit? Scuze... N`a fost cu intentie...

Te-am insultat? Foarte bine... Meritai...

Te-am jignit cand nu era cazul? Iarta`ma...

Ce fac cu viata mea? ce te intereseaza?

Ai zis ce-ai vrut? O sa si asculti ce nu vrei..

Ca sa te multumec? N`o sa ma schimb niciodata...

Rea? Cu cine merita...

Ti-am zis ca Te Iubesc? Am fost sincera...

Bunul meu simt? Depinde de al tau...

Copilaroasa?? Da... pentru ca asa vreau...

Matura? cand vreau...

Prietenii mei? doar eu si cu mine ...

Vrei sa-mi fii prieten/a? demonstreaza ca meriti

Te urasc? Mi-ai dat motive..

Ignoranta? Cand nu vreau sa vorbesc cu tine...

Falsa? Doar cu unii...

Te deranjez? Iarta-ma , chiar nu-mi pasa...

Perversa? Asa sunt eu !!! :) ;)

important sau importanta ... ?

Sunt oameni in viata noastra cu care ni se interseacteaza drumurile o perioada din viata, dar care isi lasa amprenta pentru totdeauna. Este greu de inteles cat de important este fiecare persoana din viata noastra, si mai ales, cat de mult ne influenteaza viata in bine sau in rau. Insa in momentul cand cineva dispare din peisajul cotidian ne dam seama cat de important era pentru noi sa fie acolo, sa iti impartaseasca un zambet, o vorba buna, sa-si faca griji daca esti sau nu bine. Din pacate asa este viata si oamenii extraordinari nu pot fi intodeauna in preajma ta. In mod cert iti vor ramane intodeauna prieteni, dar isi vor vedea in continuare de existenta lor. Da, intradevar acesti oameni minunati pe care ii cunosti intr-o anumita perioada a vietii, chiar daca nu vei vorbi in fiecare zi cu ei, in momentul cand ii vei revedea va fi ca si cum ieri v-ati despartit. Vor exista mereu lucruri de povestit, sentimente de impartasit si timpul nu isi va spune niciodata cuvantul in aceste relatii. Nu va putea pentru ca exista prietenii adevarate care nu se lasa doborate de nimic si pentru care anumite gesturi conteaza mai multe decat mii de averi.

MERGI INAINTE

Chiar dak ziua nu incepe asa cum te asteptai... asta nu inseamna un motiv ca sa-ti pierzi speranta
Chiar dak crezi ca ti-ai pierdut o mare parte din viata ta ... aminteste-ti ca esti special , nu e sfarsitul , viata iti va da o alta sansa
Chiar dak vezi ca nu esti in stare sa termini ...aminteste-ti ca ai prieteni care te inconjoara , iti doresc binele si cred in calitatile tale
Chiar dak idealurile se prabusesc in fata ta ... sfarsitul unui eveniment marcheaza inceputul altuia
Chiar si atunci cand crezi ca intrebarile tale nu au raspuns ... rabdare , vei vedea curand ca nu ai dreptate
Cel care vrea sa fie fericit si sa intalneasca iubirea ,trebuie sa riste pt ca nu cunoaste viitorul dar pregateste-te pt ca pe drum nimic nu vei primi degeaba doreste binele , chiar si atunci cand te costa si crezi ca iti faci doar iluzi

gandurii

de ce fiecare zi este la fel ? de ce ma simt atat de ...... nu stiu cum sa descriu , nu imi gasesc cuvintele potrivite , pustiu este totul in jurul mea si nu pot iesi din starea asta , de ce oare ?

poate ca nu am puterea necesara , poate ca nu vreau , poate ca ..... nici eu nu stiu de ce . :( din pacate .

vreau o zi normala , fara nimik deosebit doar starea sufleteasca mai buna , vreau sa fiu eu , sa ma comport normal , nimic nu este la fel , ii indepartez pe totii de langa mine si ma simt atat de rau , oricat de rau mi-ar parea nu pot sa revin la realitate si sa incerc sa-mi repar greselile , ma inchid in mine si nu vreau sa ma vada nimeni , de ce sa ma vada asa ? sa se uite cu mila ? n-am nevoie ... n-am nevoie de nimik de la nimeni , stiu sunt rea dar ........ imi pare rau , imi pare rau ca nu pot sa ma schimb , imi place aici in lumea mea , cu gandurile mele , cu tristetea mea , cu tot ce-i rau ... unde o sa ajung ? nu stiu ... mai conteaza ? pentru mine NU

nu vreau sa cititi ca sa va para rau , nici mie nu-mi pare de ce sa va para voua ?

inca traiesc

''te simti bine azi?'' zicea cineva. shh, taci. nu-i nimik. atatea probleme... atatea griji. fuck. cui crezi ca-i pasa? nimanui. eh, si-atunci mie de ce sa-mi pese?

ei, dar vine noaptea....si noaptea aduce cu ea tot ce-i mai rau. ca noaptea-i neagra si necrutatoare. intuneca si infunda orice lucru sau suflet ratacit pe care-l intalneste in cale. iar eu eram unul din aceia... si , asa am intampinat noaptea, si-am luat-o cu amandoua bratele.

si m-am trezit ...din nou aici, aceeasi casa, aceeasi oameni, aceeasi situatie. aceeasi eu...inca traiesc.

Si imi spun cu un ton rautacios ........ inca traiesti. obisnuieste-te cu ideea. pentru ca tu n-ai voie sa pleci...nu..n-ai voie...cineva aici are nevoie de tine :) si revin la realitate si o vad langa mine :) doarme linistita ... este un ingeras micut care nu stie mare lucru ... este tot ce am mai bun si mai frumos pe lume ... acum stiu de ce .. PT EA

va mai fi oare maine ?

O seara rece si o camera intunecata..pe genunchi la marginea patului, ea vorbea cu Tatal…ii marturisea slabiciunile din ziua respectiva..cerea putere si intelepciune de a merge mai departe prin harul Sau…si din adancului sufletului a razbit prin intunericul noptii aceasta intrebare… “Va mai fi oare maine,Doamne? Voi mai avea eu posibilitatea de a-mi duce mai departe misiune pe care mi-ai dat-o? Este de ajuns ceea ce am facut pentru Tine? Va mai fi oare maine? Daca nu, ce... ?

avem timp

Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele,avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta, murim.

AM INVATAT -II-

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten Oricum te va rani din cand in cand Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata de catre oameni care nici nu te cunosc

Am invatat ca scrisul Ca si vorbitul Poate linisti durerile sufletesti mbata in cateva ore

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

AM INVATAT

Am invatat!..ca in adancul sufletului, fiecare dintre noi doreste sa die iubit si apreciat.
Am invatat!..ca dragostea, nu timpul vindeca ranile.
Am invatat!..ca viata este dura, dar eu sunt si mai dura.
Am invatat!..ca un zambet e cea mai ieftina metoda de a-ti imbunatati aspectul.
Am invatat!..ca nu pot sa aleg cum ma simt, dar pot sa aleg cum exprim ceea ce simt.

Am invatat!..ca trebuie sa dam sfaturi doar in doua situatii: cand ni se cer si cand viata cuiva este in pericol.
Am invatat!..ca cu cat am mai putin timp pentru a munci, cu atat fac mai multe lucruri.
Am invatat!..ca ar trebui sa fim multumiti ca Dumnezeu nu ne da tot ce cerem.
Am invatat!..ca banii nu fac omul mai bun.
Am invatat!..ca viata este ca un sul de hartie igienica. Cu cat ramane mai putin, se termina mai repede.

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca. Tot ce poti faceeste sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti.

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie Altora s-ar putea sa nu le pese.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minuteDupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca Ci cu ceea ce poti tu sa faci

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca poti continua inca mult timp Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat Dar nuam dreptul sa fiu si rau

de vorba cu speranta

In noaptea asta am vorbit cu prima speranta ucisa. Era coada la poarta raiului pentru intervievarea aceleia ce moara ultima in general.
Am avut exclusivitate,deoarece speranta moarta a fost impresionata ca in loc sa o intreb ca toti ceilalti despre criminalul sau, am intrebat-o despre soarta celorlalte sperante.
A fost un interviu extrem de trist,a fost ca o discutie cu un om fara sperante.
Eu : - Banuiesti motivul pentru care ai fost omorata?
Speranta : - Nu-l banuiesc, il cunosc cu certitudine.Am fost ucisa pentru ca oamenii nu mai au rabdare si nu mai cred in mine,asa ca ma abandoaneaza, iar eu fara ei mor.
E: - Inteleg ca nu a fost vorba de o crima ci de moartea ta naturala in absenta cuiva…
S: - E tot o crima, sa nu crezi ca poate fi mai bine, dar voi oamenii nu ati inteles aste.Nu noi murim,ci moare putin din voi cu fiecare speranta ucisa.
E: - Asadar, ciriminalul tau trebuie compatimit, nu acuzat!
S: - In mod clar are nevoie de ajutor, mai are prea putine sperante si acelea sunt deja bolnave, nu o mai duce mult saracul.Dar nu numai el e asa, el e doar primul care a renuntat la o speranta mare, de care voi ati auzit.Si tu ai ucis sperante, ai ucis cate o sora de-a mea de cate ori ti-ai abandonat un vis.
E: - Sa inteleg ca sunt si eu o criminala? Ca voi muri curand?
S: - Nu e chiar asa.Tu spre deosebire de cel caruia ii apartineam, dai nastere altor sperante in locul celor ucise si totusi tu si semenii tai nu asteptati suficient si nu credeti destul cat sa ne mentineti in viata!
E: - Si atunci ce se va intampla cu sperantele, daca noi nu va tinem in viata?
S: - E ultima intrebare la care iti voi raspunde, si o fac caci poate mai reusesti sa salvezi ceva: Sperantele planuiesc o sinucidere in grup!
S-a sfarsit discutia noastra mai trist decat a inceput, dar eu stiu ce voi cei ce cititi puteti salva ceva…va rog…nu lasati sperantele sa isi duca planul la bun sfarsit…VISATI, CREDETI, IUBITI SI SPERATI!!!

cum as vrea sa fiu

As vrea sa fiu mai inteleapta, mai rapida in gandire, nu asa de naiva ca acum, mai rabdatoare, mai intelegatoare. Sa spun ce trebuie, cand trebuie. Multe din lucrurile pe care le-as vrea. De obicei, intamplarile din viata te schimba. Mi-am dat seama ca nici in persoanele apropriate nu mai poti avea incredere. Si nu ma refer la prieteni. M-am schimbat mult . Timpul nu te iarta, trebuie doar sa stii cum sa-l privesti . Ca pe o lectie. De cele mai multe ori obiectiv. Unele lucruri le faci spontan, asa cum scriu in acest moment pe blog, altele trebuiesc gandite, planificate. Depinde si de persoana. Nu conteaza cum esti educat, ci cum reusesti sa te autoeduci.

As vrea sa fiu mai insensibila la prostia celor din jurul meu. La iesirile lor nervoase. Dar imi place sa ma implic. As vrea sa fiu presedinte, sa arat maimutoilor de azi ca se poate mai bine cu putin efort. As vrea sa fiu nebuna, ca sa ma simt mai speciala, sau normala ca sa ma complac in propria mea situatie. Gandurile mele nu sunt cu nimic mai neobisnuite de cele pe care probabil le aveti si voi. Trebuie doar sa le analizati, nu sa le ignorati. Ignoranta naste monstri si poate unii nu se simt asa, dar cei din jur te judeca aspru.

Ati dat vreodata bani unui cersetor, din propria initiativa? Eu ma simt extraordinar dupa ce fac asta. Parca ceva creste in mine. Ma simt multumita. Poate la fel cum e si el cand ii dai ceva.

As vrea sa fiu mai darnica. Mai iubitoare, mai sensibila la cererile celorlalti. Na-s vrea sa fiu celebra, ca sa stie toti cine sunt si ce am facut , sa raman un anonim. Sa ajung in rai si sa pot asculta muzica care imi place si sa ma uit la fime horror. As vrea sa fiu nemuritoare, ca sa vad cum oamenii mor si se nasc, in timp ce eu invat cat mai multe. As vrea sa am in fiecare zi sentimetul pe care il ai in urma unei razbunari, dar fara sa fac cuiva ceva rau. Sa ating abisul din sufletul meu si sa descopar ca e plin de lumina. Sa descopar ca de fapt diavolul nu e decat un copil suparat pe fratele sau mai mare si ca viata nu e decat un vis . Dar pana atunci vreau sa stiu ca am facut cat mai mult bine celor din jurul meu.

CEATA

Dacă ai ştii măcar că tocmai ceaţa e acel "ceva" care dă lucrurilor un iz de... sălbăticie... de... neîmblânzire... de mister, că ceaţa face lucrurile să dispară şi să apară ca prin minune, conturându-le într-un mod în care lumina puternică n-ar putea-o face în veci... Dacă ţi-ai da seama pentru prima dată că ceaţa e singurul remediu împotriva rănilor provocate din prea multă... lumină... Atunci, şi doar atunci vei putea să te bucuri în întregime de miracolul ce-ţi sta înaintea ochilor.Dimineaţa e mult mai plăcută atunci când e ceaţă. Lucrurile prind uşor contur, se lasă descoperite înecet, având misterul acela sălbatic al necunoscutului, gata să fie cucerit pentru totdeauna. Iar dacă tu ai putea vedea că nu ceaţa te împiedică să vezi, ci teama ta de ceea ce e de nepătruns, de neînţeles, ţi-ai curăţa sufletul de murdărie.

MA MINT :(

Ma mint uneori atat de bine incat reusesc sa ma cred!Dar cum minciuna are picioare scurte, ma prind ca m-am mintit tocmai cand ma mint frumos.Ma mint ca mi-e bine si ma mint ca pot …ma mint ca sunt mai puternica de atat si pot si fara restu…apoi ma mint si continui sa ma mint ca nu imi pasa ca unii ma detesta…ma mint ca am trecut peste complexele mele si ma mint ca fac ceea ce-mi place. Ma mint constant si ma prind mereu…
... drumuri line si piedici,critici si prieteni ma fac pe mine cea de-acum...amintiri, vise distruse si sperante noi...ma fac sa scriu...